miasmatic, ă a [At: CUCIURAN, D. Î. 30/7 / V: ~azm~ / P: mi-as~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr miasmatique] (Înv) 1 Care emană miasme (1). 2 Plin de miasme (1).

MIASMATIC, -Ă adj. Care conține sau produce miasme; puturos. [Pron. mi-as-. / < fr. miasmatique].

MIASMATIC, -Ă adj. care conține sau produce miasme; pestilențial. (< fr. miasmatique)

MIASMATIC ~că (~ci, ~ce) Care răspândește miasmă; cu miros urât; puturos. [Sil. mi-as-] /<fr. miasmatique

miazmatic, ~ă a vz miasmatic

*miazmátic, -ă adj. (d. miazmă; ngr. miasmatikós). Care vine din miazme: aer miazmatic. V. mefitic.

miasmatic (desp. mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice

miasmatic (mi-as-) adj. m., pl. miasmatici; f. miasmatică, pl. miasmatice

miasmatic adj. m. (sil. mi-as-), pl. miasmatici; f. sg. miasmatică, pl. miasmatice

MIASMATIC adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.

miasmatic adj. v. DEZAGREABIL. DEZGUSTĂTOR. DISPLĂCUT. DIZGRAȚIOS. GREȚOS. GREU. INFECT. ÎMPUȚIT. NEPLĂCUT. NESUFERIT. PUTUROS. RĂU. RĂU-MIROSITOR. RESPINGĂTOR. SCÎRBOS. URÎT.

MIASMÁTIC, -Ă adj. (Învechit) Care conține sau emană miasme; plin de miasme. Duhoarea acea putredă, puturoasă și miazmatică a bolnavilor. CUCIURAN, D. Î. 30/7. Înveninarea miasmatică [a aerului]. MAN. SĂNĂT. 21/26. Medicațiune împotriva . . . gazurilor miasmatice. ib. 376/1, cf. STAMATI, D., POLIZU, COSTINESCU, LM. Bălțile . . . produc întotdeauna, în aceste paragini, emanațiuni miasmatice. F (1875), 277, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. - Pronunțat: mi-as-. – Pl.: miasmatici, -ce. – Și: miázmatic, -ă adj. – Din fr. miasmatique.

MIAZMATIC, -Ă adj. v. miasmatic.