meditare sf [At: GENILIE, G. IX/26 / Pl: ~tări / E: medita] 1 (Înv) Studiere amănunțită din toate punctele de vedere. 2-5 Meditație (1-4).

MEDITARE, meditări, s. f. Faptul de a medita; meditație, reflexie. Meditările te-au ridicat definitiv deasupra țărmurilor mediocre pe care rătăcim noi ceilalți. GALACTION, O. I 226.

MEDITARE s.f. Acțiunea, faptul de a medita; (rar) cugetare, meditație. [< medita].

medita [At: MARCOVICI, R. 25/13 / Pzi: ~tez / E: fr méditer] 1 vt (Înv) A examina ceva din toate punctele de vedere Si: a studia. 2 vi (Udp „la”, „asupra”) A gândi, a reflecta îndelung asupra unui lucru Si: (înv) a meditarisi. 3 vt (Înv) A plănui. 4 vt (C. i. elevi) A ajuta, în afara orelor de curs, să-și pregătească lecțiile, examenele. 5 vi A face meditație (8).

MEDITA, meditez, vb. I. 1. Intranz. (Construit adesea cu prep. «la», «asupra») A cugeta adînc asupra unui lucru. Am să meditez mai serios la cazul dumitale. C. PETRESCU, C. V. 201. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt. EMINESCU, N. 41. M-am coborît în lumea mormintelor tăcute Și pe țărîna lumii adînc am meditat. BOLINTINEANU, O. 197. ◊ Fig. Pe cer, în miez de noapte, Stau stelele în rînd, Iar luna printre ele Pășește meditînd. COȘBUC, P. II 268. Iar pe lanul ce în soare se zvîntează fumegînd, Cocostîrcii cu largi păsuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, P. III 41. 2. Tranz. (Învechit) A examina ceva din toate punctele de vedere; a aprofunda, a studia, a cerceta. Această boală trebuia meditată. NEGRUZZI, S. I 33. ♦ A plănui, a proiecta ceva, a pune ceva la cale, a chibzui ceva. Se cunoștea că meditează vreo nouă moarte. NEGRUZZI, S. I 143. 3. Tranz. A instrui un elev, a-l supraveghea și a-l ajuta să-și prepare lecțiile, a-l pregăti în vederea examenelor, a da lecții particulare unui elev.

MEDITA vb. I. intr. A cugeta, a gîndi adînc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari].

MEDITA vb. I. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta. II. tr. a pregăti în particular un elev, un student. (< fr. méditer, lat. meditari)

A MEDITA ~ez 1. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunțit (pentru a cunoaște mai bine); a analiza atent și sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a țese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-și reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenți etc.) A face să capete cunoștințe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditer

medità v. 1. a examina cu maturitate în spiritul său: a medita o cugetare; 2. a reflecta cu profunditate: a medita asupra morții; 3. a prepara cu un elev lecțiunile sale.

*meditéz v. intr. (lat. méditor, -ári). Cuget adînc: a medita în singurătate. V. tr. Supun unor reflexiunĭ, unuĭ examin interior: a medita un adevăr. Cuget la, proĭectez, plănuĭesc: a medita o evadare.

meditare s. f., g.-d. art. meditării; pl. meditări

meditare s. f., g.-d. art. meditării; pl. meditări

meditare s. f., g.-d. art. meditării; pl. meditări

medita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. meditez, 3 meditează; conj. prez. 1 sg. să meditez, 3 să mediteze corectat(ă)

medita (a ~) vb., ind. prez. 3 meditează

medita vb., ind. prez. 1 sg. meditez, 3 sg. și pl. meditează

MEDITARE s. 1. v. cugetare. 2. meditație, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.)

MEDITARE s. v. meditație.

meditare s. v. MEDITAȚIE.

MEDITARE s. 1. cugetare, gîndire, meditație, reflectare, reflecție, reflexie, (înv.) schepsis. (O ~ adîncă asupra...) 2. meditație, pregătire, preparare. (~ unui candidat la facultate.)

MEDITA vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toată ziua ~ la...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămână.)

MEDITA vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, plănui, studia, urmări.

MEDITA vb. 1. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (A ~ asupra vieții.) 2. a visa. (Toată ziua ~ la...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămînă.)

medita vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. PLĂNUI. STUDIA. URMĂRI.

medita (meditez, meditat), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s. f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s. m. (profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer.

MEDITÁRE s. f. Faptul de a m e d i t a. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 1. (Învechit) Studiere amănunțită, din toate punctele de vedere. Cf. m e d i t a (1). În genere toată ideea aceasta are trebuință de o meditare mai strînsă. MAIORESCU, CR. I, 250. 2. Meditație (1). Cf. m e d i t a (2). Cf. BARONZI, I. L. II, 231. După scurtă meditare au respuns. CALENDAR (1860), 109/6. Meditările tale. . . te-au ridicat definitiv deasupra țărmurilor mediocre pe care rătăcim noi ceilalți. GALACTION, O. 226. Ochii lui Mițu se ridică din meditare, cuprinși de o undă de lacrimi. ARGHEZI, C. J. 29. 3. (Rar) Meditație (2). Cf. BARONZI, I. L. II, 231. 4. (Învechit) Meditație (3). Să se facă predările și meditările lecțiilor cu ispravă. GENILIE, G. IX/26. – Pl.: meditări. – V. medita.

MEDITÁ vb. I. 1. T r a n z. (Învechit) A examina ceva din toate punctele de vedere ; a studia. A medita un sujet este a-l privi întru toate amărunturile sale. MARCOVICI, R. 25/13. Această boală trebuia meditată. NEGRUZZI, S. I, 33. 2. Intranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. „la”, „asupra”) A gîndi, a reflecta (îndelung) asupra unui lucru ; (învechit) a meditarisi. Dupe ce mai medită cîtva timp, el zise în sineși. . . FILIMON, O. I, 124. Și pe țărna lumii adînc am meditat. BOLINTINEANU, O. 197. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt. EMINESCU, N. 41. Căci în cărți și manuscripte ziși noapte tot cetind L-a poporului durere și mărire meditînd. I. NEGRUZZI, S. I, 154. Nu numai că materialul îl adunase, dar meditase asupra lui. IORGA, L. II, 593. El n-a avut răgaz să mediteze asupra cauzelor răscoalei. REBREANU, R. II, 239. Singur de obicei, cu ochii mici, în dosul ochelarilor, meditează la adevărata valoare a operei de artă. BACOVIA, O. 232, cf. 83. Meditînd asupra vieții mele. . . ajung cu firul meditației în văi nehotărîte, unde crește floarea întrebării. GALACTION, O. 61. Am să meditez mai serios la cazul dumitale. C. PETRESCU, C. V. 202. Oamenii, cuprinși de deznădejde, cad pe gînduri, meditînd asupra soartei lor vitrege. BOGZA, C. O. 272, cf. BENIUC, M. C. I, 258. ◊ F i g. Cocostîrcii cu largi păsuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, P. III, 41, cf. EMINESCU, O. I, 46. Pe cer, în miez de noapte, Stau stelele în rînd, Iar luna printre ele Pășește meditînd. COȘBUC, P. II, 268. Chiar în mijlocul luptei. . . Oltul găsește timp să mediteze. BOGZA, C. O. 165. 3. T r a n z. (Învechit) A plănui, a urzi, a ticlui. Daca aș fi fost un om bogat, mi-aș face o datorie să colind lumea și să rup măștile atîtor nemernici, șarlatani, care prin fraze meditate, prin duh împrumutat, prin târîre mișelească să introduc în casele lesne-crezătorilor. PR. DRAM. 289. Se cunoștea că meditează vreo nouă moarte. NEGRUZZI, S. I, 143. Turcul, carile medita o perfidă stratagemă, au răspuns că fiul său nu-l putea trimete. CALENDAR (1861), 116/17. 4. T r a n z. (Complementul indică elevi) A ajuta (în afara orelor de curs) să-și pregătească lecțiile, examenele. Cf. LM. Titu s-a oferit să o mediteze el gratuit. REBREANU, R. I, 25. – Prez. ind.: meditez. – Din fr. méditer.