INTOXICAȚIE, intoxicații, s. f. Stare patologică provocată de introducerea sau acumularea în organism a unor substanțe toxice; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiune s. f.] – Din fr. intoxication.

intoxicație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr intoxication] 1 Intoxicare (1). 2 Acumulare în organism a unor substanțe toxice Si: otrăvire, (pop) înveninare. 3 Boală apărută în urma intoxicării (1). 4 (Pex) Stare a unei persoane intoxicate.

INTOXICAȚIE, intoxicații, s. f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanțe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicațiune s. f.] – Din fr. intoxication.

INTOXICAȚIE, intoxicații, s. f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice.

INTOXICAȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicațiune s.f. / cf. fr. intoxication].

INTOXICAȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr. intoxication)

INTOXICAȚIE ~i f. Stare patologică cauzată de introducerea (involuntară) în organism a unor substanțe toxice, manifestată, mai ales, prin amețeli, vome, diaree. ~ medicamentoasă. [G.-D. intoxicației; Sil. -ți-e] /<fr. intoxication^[1]

intoxicațiune sf vz intoxicație

INTOXICAȚIUNE s.f. v. intoxicație.

intoxicați(un)e f. Med. introducerea unei otrăvi în organism.

*intoxicațiúne f. (d. intoxic). Acțiunea de a intoxica: asfixia pin acid carbonic e o intoxicațiune. – Și -áție și -áre.

intoxicație (desp. -ți-e) s. f., art. intoxicația (desp. -ți-a), g.-d. art. intoxicației; pl. intoxicații, art. intoxicațiile (desp. -ți-i-)

intoxicație (-ți-e) s. f., art. intoxicația (-ți-a), g.-d. art. intoxicației; pl. intoxicații, art. intoxicațiile (-ți-i-)

intoxicație s. f. (sil. -ți-e), art. intoxicația (sil. -ți-a), g.-d. art. intoxicației; pl. intoxicații, art. intoxicațiile (sil. -ți-i-)^[1]

intoxicație

INTOXICAȚIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit.^[1]

INTOXICAȚIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit.