21 de definiții pentru intitula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTITULA, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitula vb. I] – Din fr. intituler, lat. intitulare.

INTITULA, intitulez, vb. I. Tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ Refl. A purta un titlu; a se numi. [Var.: (pop.) întitula vb. I] – Din fr. intituler, lat. intitulare.

intitula [At: ȘINCAI, HR. 8/32 / V: (pop) în~, (înv; cscj) ~li, întituli / Pzi: ~lez / E: fr intituler, lat intitulare] 1 vt A da titlu unei scrieri. 2 vt A numi într-un anumit fel ceva sau pe cineva. 3 vr A purta un titlu Si: a se numi.

INTITULA, intitulez, vb. I. Tranz. A pune, a da un titlu (unei scrieri, unei persoane etc.). ♦ Refl. A purta un titlu, a se numi. Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. – Variantă: întitula vb. I.

INTITULA vb. I. tr. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ refl. A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, var. întitula vb. I. / < fr. intituler, cf. lat. intitulare].

INTITULA vb. I. tr. a da un titlu (unei cărți). II. refl. a-și lua, a-și da un titlu. (< fr. intituler, lat. intitulare)

A INTITULA ~ez tranz. (cărți, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulare[1]

  1. Var. întitula (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

A SE INTITULA se ~ea intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulare[1]

  1. Var. întitula (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

ÎNTITULA vb. I v. intitula.

*întituléz v. tr. (mlat. intitulo, -áre, fr. intituler, it. intitolare). Daŭ titlu uneĭ cărțĭ, unuĭ suveran. V. refl. Îmĭ daŭ titlu de: acest mitropolit se întitulează „al Moldoveĭ și Suceveĭ”.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intitula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intitulez, 3 intitulea; conj. prez. 1 sg. să intitulez, 3 să intituleze corectat(ă)

intitula (a ~) vb., ind. prez. 3 intitulea

intitula vb., ind. prez. 1 sg. intitulez, 3 sg. și pl. intitulea[1]

  1. Var. întitula (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTITULA vb. v. supranumi.[1]

  1. Var. întitula (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INTITULA vb. a boteza, a chema, a denumi, a numi, a porecli, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)

Intrare: intitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intitula
  • intitulare
  • intitulat
  • intitulatu‑
  • intitulând
  • intitulându‑
singular plural
  • intitulea
  • intitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intitulez
(să)
  • intitulez
  • intitulam
  • intitulai
  • intitulasem
a II-a (tu)
  • intitulezi
(să)
  • intitulezi
  • intitulai
  • intitulași
  • intitulaseși
a III-a (el, ea)
  • intitulea
(să)
  • intituleze
  • intitula
  • intitulă
  • intitulase
plural I (noi)
  • intitulăm
(să)
  • intitulăm
  • intitulam
  • intitularăm
  • intitulaserăm
  • intitulasem
a II-a (voi)
  • intitulați
(să)
  • intitulați
  • intitulați
  • intitularăți
  • intitulaserăți
  • intitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • intitulea
(să)
  • intituleze
  • intitulau
  • intitula
  • intitulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întitula
  • ‑ntitula
  • întitulare
  • ‑ntitulare
  • întitulat
  • ‑ntitulat
  • întitulatu‑
  • ‑ntitulatu‑
  • întitulând
  • ‑ntitulând
  • întitulându‑
  • ‑ntitulându‑
singular plural
  • întitulea
  • ‑ntitulea
  • întitulați
  • ‑ntitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întitulez
  • ‑ntitulez
(să)
  • întitulez
  • ‑ntitulez
  • întitulam
  • ‑ntitulam
  • întitulai
  • ‑ntitulai
  • întitulasem
  • ‑ntitulasem
a II-a (tu)
  • întitulezi
  • ‑ntitulezi
(să)
  • întitulezi
  • ‑ntitulezi
  • întitulai
  • ‑ntitulai
  • întitulași
  • ‑ntitulași
  • întitulaseși
  • ‑ntitulaseși
a III-a (el, ea)
  • întitulea
  • ‑ntitulea
(să)
  • întituleze
  • ‑ntituleze
  • întitula
  • ‑ntitula
  • întitulă
  • ‑ntitulă
  • întitulase
  • ‑ntitulase
plural I (noi)
  • întitulăm
  • ‑ntitulăm
(să)
  • întitulăm
  • ‑ntitulăm
  • întitulam
  • ‑ntitulam
  • întitularăm
  • ‑ntitularăm
  • întitulaserăm
  • ‑ntitulaserăm
  • întitulasem
  • ‑ntitulasem
a II-a (voi)
  • întitulați
  • ‑ntitulați
(să)
  • întitulați
  • ‑ntitulați
  • întitulați
  • ‑ntitulați
  • întitularăți
  • ‑ntitularăți
  • întitulaserăți
  • ‑ntitulaserăți
  • întitulaseți
  • ‑ntitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • întitulea
  • ‑ntitulea
(să)
  • întituleze
  • ‑ntituleze
  • întitulau
  • ‑ntitulau
  • întitula
  • ‑ntitula
  • întitulaseră
  • ‑ntitulaseră
întituli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intituli
  • intitulire
  • intitulit
  • intitulitu‑
  • intitulind
  • intitulindu‑
singular plural
  • intitulește
  • intituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intitulesc
(să)
  • intitulesc
  • intituleam
  • intitulii
  • intitulisem
a II-a (tu)
  • intitulești
(să)
  • intitulești
  • intituleai
  • intituliși
  • intituliseși
a III-a (el, ea)
  • intitulește
(să)
  • intitulească
  • intitulea
  • intituli
  • intitulise
plural I (noi)
  • intitulim
(să)
  • intitulim
  • intituleam
  • intitulirăm
  • intituliserăm
  • intitulisem
a II-a (voi)
  • intituliți
(să)
  • intituliți
  • intituleați
  • intitulirăți
  • intituliserăți
  • intituliseți
a III-a (ei, ele)
  • intitulesc
(să)
  • intitulească
  • intituleau
  • intituli
  • intituliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intitula, intitulezverb

  • 1. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: numi
    • 1.1. reflexiv A purta un titlu; a se numi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.