interceptare sf [ At: COD. PEN. R. P. R. 542 / Pl: ~tări / E: intercepta] 1 Prindere a unui obiect în timpul mișcării lui Si: (înv) interceptație (1), intercepție (1). 2 Prindere a unui obiect destinat altcuiva Si: (înv) interceptație (2). 3 (Spc) Ascultare a convorbirilor telefonice cu mijloace tehnice speciale Si: (înv) interceptație (3). 4 (Spc) Citire a corespondenței destinate cuiva în scopul aflării de date care ar putea să-l incrimineze Si: (înv) interceptație (5-6). 5 (Spt) Oprire a mingii trimise adversarului, prin interpunerea pe traiectoria ei Si: (înv) interceptație (7), intercepție (2). 6 (Gmt) Intersectare.

INTERCEPTARE, interceptări, s. f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei. Interceptarea unei convorbiri telefonice.

INTERCEPTARE s.f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție. [< intercepta].

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență etc. – Din fr. intercepter.

intercepta vt [At: TEODOREANU, M. II, 362 / Pzi: ~tez / E: fr intercepter] 1 A prinde un obiect în timpul mișcării lui. 2 A prinde ceva ce era destinat altcuiva. 3 (Spc) A asculta convorbirile telefonice ale unei persoane (utilizând mijloace tehnice speciale). 4 (Spc) A citi corespondența destinată cuiva (pentru a afla date ce ar putea să incrimineze acea persoană). 5 (Spt; îe) A ~ mingea (sau balonul) A opri mingea să ajungă la cel căruia îi era destinată. 6 (Gmt) A intersecta (1).

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui, a pune stăpînire pe ceva în deplasare, în desfășurare; (în special) a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. destinată altuia. Ajunsese pînă a pizmui, a se iscodi și a-și intercepta scrisorile. GHICA, A. 722.

INTERCEPTA vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbînd direcția unei mingi. [< fr. intercepter].

INTERCEPTA vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)

A INTERCEPTA ~ez tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter

interceptà v. 1. a lua prin surprindere: a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt: a intercepta lumina.

*intercépt și -éz, a -á v. tr. (fr. intercepter, d. lat. inter-cipere, -céptum. V. accept). Opresc în trecere: nouriĭ interceptează razele soareluĭ. Apuc pin surprindere ceĭa ce s’a trimes cuĭva: a intercepta o scrisoare.

interceptare s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări

interceptare s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări

interceptare s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări

intercepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interceptez, 3 interceptează; conj. prez. 1 sg. să interceptez, 3 să intercepteze

intercepta (a ~) vb., ind. prez. 3 interceptează

intercepta vb., ind. prez. 1 sg. interceptez, 3 sg. și pl. interceptează

INTERCEPTARE a) operațiune de întâlnire comandată a cel puțin două avioane. Ansamblul activităților care premerg și asigură interceptarea poate fi comandat la sol prin radio sau dirijat nemijlocit de unul sau de mai mulți piloți ai aeronavelor angrenate în acțiune. Parametrul principal al intercepției este distanța dintre aparatele de zbor, iar parametrul derivat îl constituie vitezele relative ale aeronavelor; b) atacarea cu avioane de vânătoare speciale sau cu proiectile teleghidate, cu propulsie automată a aeronavelor inamice. Sin. intercepție.

INTERCEPTAREA ȚINTELOR AERIENE procedeu de acțiune în luptă folosit de aviația de vânătoare care cuprinde zborul spre ținta aeriană și acțiunile duse pentru nimicirea ei. Există interceptarea țintelor aeriene din poziția „serviciu la aerodrom” (constând în decolarea, la ordin, a avioanelor de interceptare ce se găsesc pe aerodrom și nimicirea acestuia pe un aliniament dinainte stabilit sau pe direcțiile de acces îndepărtate care duc spre obiectivele sau spre trupele proprii acoperite, procedeu aplicat în condițiile în care mijloacele radiotehnice de cercetare pot oferi datele necesare dirijării avioanelor de vânătoare pentru interceptare și nimicirea inamicului aerian înainte de atingerea aliniamentului probabil de bombardament sau de lansarea rachetelor din categoriaaer-sol), și din poziția „serviciu în aer” (constând în zborul nedirijat la țintă a avioanelor de interceptare sau al subunităților de aviație de vânătoare care se găsesc în zona serviciului în aer deasupra unui raion stabilit, în scopul nimicirii țintei pe direcțiile de acces îndepărtate care duc spre obiectivele sau trupele proprii acoperite, procedeul fiind utilizat în situația în care acoperirea trupelor sau a obiectivelor nu se poate realiza prin procedeul de serviciu la aerodrom). Numărul de avioane și al zonelor de serviciu se stabilește de eșalonul superior în funcție de situație și de datele cunoscute despre acțiunile probabile ale inamicului aerian, de importanța obiectivelor de acoperit și de dispunerea acestora, de direcțiile probabile de acțiune. Durata serviciului în aer se stabilește în funcție de momentele cele mai importante, al acțiunilor de luptă ale inamicului și condițiile meteorologice, iar timpul de zbor într-un schimb este stabilit astfel ca avioanele de vânătoare să dispună de o rezervă de combustibil necesară ducerii luptei aeriene și înapoierii la cel mai apropiat aerodrom. Procedeul are avantajul interceptării sigure ațintelor aeriene pe aliniamentele ordonate, dar implică un consum mare de forțe aeriene.