INTERCEPȚIE, intercepții, s. f. Interceptare. ♦ (Sport) Joc de intercepție = sistem de joc care se bazează pe interceptarea mingii pe care adversarii și-o pasează între ei. – Din fr. interception.

intercepție sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr interception] 1-2 Interceptare (1, 5). 3 (Spt; îcs) Joc de ~ Sistem de joc bazat pe interceptarea mingii pasată de adversari între ei. 4 (Mil) Atac asupra aparatelor inamice cu avioane de vânătoare speciale sau cu proiectile teleghidate cu propulsie automată.

INTERCEPȚIE, intercepții, s. f. (Rar) Interceptare. ♦ (Sport) Joc de intercepție = sistem de joc care se bazează pe interceptarea mingii pe care adversarii și-o pasează între ei. – Din fr. interception.

INTERCEPȚIE s.f. (Rar) Interceptare. ♦ (Sport) Intervenție neașteptată a unui jucător. ♦ Atacare, prin avioane de vînătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice. [Gen. -iei. / cf. fr. interception, lat. interceptio].

INTERCEPȚIE s. f. 1. interceptare. 2. (sport) intervenție neașteptată a unui jucător. 3. atacare, prin avioane de vânătoare speciale sau prin proiectile teleghidate cu propulsie automată, a aparatelor inamice. (< fr. interception, lat. interceptio)

INTERCEPȚIE ~i f. 1) v. A INTERCEPTA. 2) Prindere de către adversari a mingii pasate între jucătorii unei echipe. /<fr. interception, lat. interceptio, ~onis

*intercepțiúne f. (lat. inter-ceptio, -ónis, d. inter-cipere, -céptum, a apuca în trecere. V. ac-cepțiune, pricep). Acțiunea de a intercepta, întreruperea cursuluĭ direct al unuĭ lucru: intercepțiunea uneĭ raze, uneĭ scrisorĭ. – Și -épție.

intercepție (desp. -ți-e) s. f., art. intercepția (desp. -ți-a), g.-d. art. intercepției; pl. intercepții, art. intercepțiile (desp. -ți-i-)

intercepție (-ți-e) s. f., art. intercepția (-ți-a), g.-d. art. intercepției; pl. intercepții, art. intercepțiile (-ți-i-)

intercepție s. f. (sil. -ți-e), art. intercepția (sil. -ți-a), g.-d. art. intercepției; pl. intercepții, art. intercepțiile (sil. -ți-i-)