intercepta vt [At: TEODOREANU, M. II, 362 / Pzi: ~tez / E: fr intercepter] 1 A prinde un obiect în timpul mișcării lui. 2 A prinde ceva ce era destinat altcuiva. 3 (Spc) A asculta convorbirile telefonice ale unei persoane (utilizând mijloace tehnice speciale). 4 (Spc) A citi corespondența destinată cuiva (pentru a afla date ce ar putea să incrimineze acea persoană). 5 (Spt; îe) A ~ mingea (sau balonul) A opri mingea să ajungă la cel căruia îi era destinată. 6 (Gmt) A intersecta (1).