opțiuni
  • info

11 definiții pentru întăritură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTĂRITURĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.

ÎNTĂRITURĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.

întăritură sf [At: PRAV. MOLD. 133/1 / Pl: ~ri / E: întări + -ură] 1-6 (Înv) Întărire (3, 12-17). 7 (Înv; jur; îs) Curte de ~ri Judecătorie care se ocupă cu examinarea, confirmarea și girarea împrumuturilor făcute pe moșii. 8 (Mpp; îs) ~ra pântecelui Balonare. 9 (Înv; spc) Pământ arid. 10 (Mpp) Umflătură. 11 (Mil) Fortăreață. 12 (Pex) Sistem de baricadare. 13 (Jur) Semnătură, pecete etc. prin care se legalizează un act. 14 (Înv) Sprijin.

ÎNTĂRITURĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, construcție defensivă, fortificație; p. ext. orice sistem de baricadare. Între întăriturile acestei cetăți, destul de greu de cucerit într-o epocă în care nu existau încă arme de foc, își avea reședința marele cneaz. STANCU, U.R.S.S. 63. Am curățit de nemți întăriturile pe care ni le luaseră c-o zi mai înainte. MIRONESCU, S. A. 121. 2. Element folosit pentru mărirea rezistenței unei piese sau a unui sistem tehnic. 3. (Învechit) Iscălitură, pecete prin care se legalizează, se certifică un drept, o învoială. Dă hrisovul și... sînt liberi... – Bine zici! Dar, vezi, nu pot Să-l dau singur... e și sfatul... trebuie întăritura. DAVILA, V. V. 77.

ÎNTĂRITURĂ ~i f. 1) Loc întărit (cu șanțuri, ziduri etc.) pentru apărare. 2) Element de întărire a rezistenței unui sistem tehnic sau a unei construcții. 3) înv. Iscălitură sau pecete care legalizează un document. /a întări + suf. ~tor

întăritură f. lucru întărit, fortificațiune.

întăritúră f., pl. ĭ. Loc orĭ lucru întărit, fortificațiune: întăriturile de la Focșanĭ-Nomoloasa-Galațĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întăritură s. f., g.-d. art. întăriturii; pl. întărituri

întăritură s. f., g.-d. art. întăriturii; pl. întărituri

întăritură s. f., g.-d. art. întăriturii; pl. întărituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTĂRITURĂ s. v. fortificație.

ÎNTĂRITURĂ s. (MIL.) fortificație, (rar) retranșament, (înv.) aparatură, tărie, zamcă. (Sistem de ~i la o cetate.)

Intrare: întăritură
întăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întăritură
  • ‑ntăritură
  • întăritura
  • ‑ntăritura
plural
  • întărituri
  • ‑ntărituri
  • întăriturile
  • ‑ntăriturile
genitiv-dativ singular
  • întărituri
  • ‑ntărituri
  • întăriturii
  • ‑ntăriturii
plural
  • întărituri
  • ‑ntărituri
  • întăriturilor
  • ‑ntăriturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întăritură, întăriturisubstantiv feminin

  • 1. Loc fortificat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fortificație
    • format_quote Între întăriturile acestei cetăți, destul de greu de cucerit într-o epocă în care nu existau încă arme de foc, își avea reședința marele cneaz. STANCU, U.R.S.S. 63. DLRLC
    • format_quote Am curățit de nemți întăriturile pe care ni le luaseră c-o zi mai înainte. MIRONESCU, S. A. 121. DLRLC
  • 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. învechit Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iscălitură pecete
    • format_quote Dă hrisovul și... sînt liberi... – Bine zici! Dar, vezi, nu pot Să-l dau singur... e și sfatul... trebuie întăritura. DAVILA, V. V. 77. DLRLC
etimologie:
  • Întări + sufix -tură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.