2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

inspector, ~oare smf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 36 / V: (înv) ișp~, ~toa sf ~re sm / A și: ~tor / Pl: ~i, ~oare / E: lat inspector, fr inspecteur] Persoană împuternicită să controleze activitatea unei persoane, a unei instituții etc.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.

INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar.Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.

INSPECTOR, -OARE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].

INSPECTOR, -OARE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)

INSPECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, lat. inspector, ~oris

inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare.

*inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.

ișpector, ~oare smf vz inspector

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inspector s. m., pl. inspectori

inspector-șef s. m., pl. inspectori-șefi

inspector-șef s. m., pl. inspectori-șefi

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inspector, inspectori s. m. (intl.) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților.

Intrare: inspector
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspector
  • inspectorul
  • inspectoru‑
plural
  • inspectori
  • inspectorii
genitiv-dativ singular
  • inspector
  • inspectorului
plural
  • inspectori
  • inspectorilor
vocativ singular
  • inspectorule
  • inspectore
plural
  • inspectorilor
inspectoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ișpector
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inspector-șef
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inspector-șef
  • inspectorul-șef
plural
  • inspectori-șefi
  • inspectorii-șefi
genitiv-dativ singular
  • inspector-șef
  • inspectorului-șef
plural
  • inspectori-șefi
  • inspectorilor-șefi
vocativ singular
  • inspectorule-șef
plural
  • inspectorilor-șefi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inspector, inspectorisubstantiv masculin
inspectoare, inspectoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană împuternicită să inspecteze. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: revizor
    • format_quote Inspector financiar. Inspector școlar. DLRLC
    • format_quote Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. DLRLC
    • format_quote D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic