inferioritate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr inferiorité] 1 Slăbiciune. 2 Scădere. 3 Dezavantaj (în comparație cu ceva). 4 Calitate mai proastă decât a altuia. 5 Situație de subordonare în cadrul unei ierarhii.

INFERIORITATE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior (4), stare a ceea ce este inferior; (concretizat) defect, lipsă, slăbiciune. Nu era singura inferioritate pe care mi-o găsea. CAMIL PETRESCU, U. N. 97. – Pronunțat: -ri-o-.

INFERIORITATE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. infériorité].

INFERIORITATE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr. infériorité)

INFERIORITATE ~ăți f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj în ceea ce privește rangul, forța, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. infériorité

inferioritate f. situațiune inferioară ca rang, putere, merit, etc.

*inferioritáte f. (d. inferior, fr. -orité). Starea de a fi inferior, situațiune inferioară. Fig. Inferioritatea prostuluĭ față de deștept. A pune pe cineva în inferioritate, a-ĭ lua avantajele, calitățile.

inferioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități

inferioritate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități

inferioritate s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. inferiorității; pl. inferiorități

INFERIORITATE s. dezavantaj. (Boxer aflat în ~.)

Inferioritate ≠ superioritate

INFERIORITATE s. f. (cf. fr. infériorité): particularitate a termenului comparat de a dispune de o însușire sau de o caracteristică într-o măsură mai mică decât termenul cu care se compară sau în mod absolut. Termen folosit în sintagmele comparativ de inferioritate, superlativ relativ de inferioritate și superlativ absolut de inferioritate (v. comparativ și superlativ).