2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDICAT, -Ă, indicați, -te, adj. Care este arătat, desemnat, anunțat, hotărât, menit. ♦ Care este potrivit, corespunzător. Medicament indicat.V. indica.

INDICAT, -Ă, indicați, -te, adj. Care este arătat, desemnat, anunțat, hotărât, menit. ♦ Care este potrivit, corespunzător. Medicament indicat.V. indica.

indicat, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 164 / Pl: ~ați, ~e / E: indica] 1 Arătat. 2 Semnalat. 3 Anunțat. 4 Desemnat. 5 Adus la cunoștință. 6 Recomandat. 7 Prescris.

INDICAT, -Ă, indicați, -te, adj. Arătat, anunțat, desemnat. ♦ Potrivit, corespunzător. Chinina este medicamentul cel mai indicat în malarie.

INDICAT, -Ă adj. Recomandat; potrivit; corespunzător. [< indica].

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indica vt [At: GHICA, S. 138 / Pzi: indic / E: fr indiquer, lat, it indicare] 1 A arăta spre cineva sau ceva. 2 A semnala. 3 A anunța. 4 A desemna. 5 A face cunoscut. 6 (D. tratamente) A recomanda. 7 (D. medicamente) A prescrie.

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

INDICA, indic, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la obiecte concrete sau, mai ales, la noțiuni abstracte) A arăta, a face cunoscut, a semnala. Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. 2. (Mai ales în legătură cu tratamente sau medicamente) A recomanda, a prescrie. În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină.

INDICA vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indic. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

INDICA vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

A INDICA indic tranz. 1) (ființe, lucruri, situații etc.) A semnala verbal sau printr-un gest, semn etc.; a arăta. 2) (tratamente sau medicamente) A recomanda (printr-o rețetă) în scopul însănătoșirii; a prescrie. /<fr. indiquer, lat. indicare

indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.

*indíc, a v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

indica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. indic, 2 sg. indici, 3 indi; conj. prez. 1 sg. să indic, 3 să indice

indica (a ~) vb., ind. prez. 3 indi

indica vb., ind. prez. 1 sg. indic, 3 sg. și pl. indi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INDICAT adj., adv. 1. adj. v. nimerit. 2. adv. v. recomandabil. 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.

INDICAT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu e ~ să...) 3. adj. adecvat, bun, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru literatură.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

Indicat ≠ contraindicat, nepotrivit, necorespunzător

INDICA vb. 1. v. arăta. 2. v. trasa. 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. v. prescrie. 7. v. aminti. 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. v. marca. 10. v. înregistra. 11. v. denota. 12. v. demonstra.

INDICA vb. 1. a arăta, (înv.) a spune. (I-a ~ drumul, cărarea.) 2. a arăta, a trasa. (A ~ cuiva calea de urmat.) 3. a arăta, a preciza, a spune, (înv. și reg.) a semna, (înv.) a permite, (grecism înv.) a prohdeorisi. (După cum am ~.) 4. a preciza, a pune. (~ te rog și data.) 5. a arăta, a menționa, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 6. a prescrie, a recomanda, (pop.) a scrie. (Îi ~ un tratament.) 7. a aminti, a arăta, a cita, a menționa, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 8. a arăta, a desemna, a semnala. (Tabel care ~ învingătorii în concurs.) 9. a arăta, a însemna, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 10. a arăta, a înregistra, a marca. (Termometrul ~ o temperatură ridicată.) 11. a arăta, a atesta, a denota, a releva, a trăda, a vădi. (~ o proastă creștere.) 12. a demonstra, a dovedi, a proba, (fig.) a marca. (Cursul evenimentelor ~ o cotitură.)

Intrare: indicat
indicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indicat
  • indicatul
  • indicatu‑
  • indica
  • indicata
plural
  • indicați
  • indicații
  • indicate
  • indicatele
genitiv-dativ singular
  • indicat
  • indicatului
  • indicate
  • indicatei
plural
  • indicați
  • indicaților
  • indicate
  • indicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: indica (vb.)
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • indica
  • indicare
  • indicat
  • indicatu‑
  • indicând
  • indicându‑
singular plural
  • indi
  • indicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • indic
(să)
  • indic
  • indicam
  • indicai
  • indicasem
a II-a (tu)
  • indici
(să)
  • indici
  • indicai
  • indicași
  • indicaseși
a III-a (el, ea)
  • indi
(să)
  • indice
  • indica
  • indică
  • indicase
plural I (noi)
  • indicăm
(să)
  • indicăm
  • indicam
  • indicarăm
  • indicaserăm
  • indicasem
a II-a (voi)
  • indicați
(să)
  • indicați
  • indicați
  • indicarăți
  • indicaserăți
  • indicaseți
a III-a (ei, ele)
  • indi
(să)
  • indice
  • indicau
  • indica
  • indicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indicat, indicaadjectiv

etimologie:
  • vezi indica DEX '09 DEX '98 DN

indica, indicverb

  • 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Indică mosafirului un scaun. REBREANU, R. I 81. DLRLC
    • format_quote Să le indice drumul cel adevărat ce trebuie să urmeze. GHICA, S. 138. DLRLC
  • 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În cazuri de malarie medicii indică tratamentul cu chinină. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.