ÎMPACHETARE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta.

împachetare sf [At: DA ms / V: (Trs) pachetare / Pl: ~tări / E: împacheta] 1 Ambalare. 2 Învelire cu scop terapeutic a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină Si: împachetat¹ (2).

ÎMPACHETARE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină etc. – V. împacheta.

ÎMPACHETARE s. f. Acțiunea de a împacheta; ambalare. ◊ Împachetare în nămol = învelirea părților bolnave ale corpului în comprese cu nămol, în scop curativ.

împacheta vt [At: IBRĂILEANU, A. 194 / Pzi: ~tez / E: în + pacheta] 1 A face pachet. 2 A strânge obiecte într-un sac, într-o ladă etc. în vederea transportului. 3 A pune cu scop terapeutic comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului.

ÎMPACHETA, împachetez, vb. I. Tranz. (Cu privire la unul sau mai multe obiecte) A face pachet, a strînge, a aduna înfășurînd într-un înveliș sau așezînd într-un sac, într-o ladă etc. V. ambala. A împachetat lucrurile. ▭ Făcea mișcări ciudate prin întunerec, parc-ar fi împachetat ceva, legînd sfoara împrejuru-i. DUMITRIU, N. 242. ◊ Absol. A împachetat toată ziua. IBRĂILEANU, A. 194.

ÎMPACHETA vb. tr. a pune, a înveli într-un pachet. (după fr. empaqueter)

A ÎMPACHETA ~ez tranz. 1) (obiecte, produse, mărfuri etc.) A pune într-un pachet sau a înveli, făcând pachet; a ambala. 2) (organe vătămate ale corpului) A înfășura cu o compresă curativă. /în + pachet

împachetà v. a pune într’un pachet.

*împachetéz v. tr. (d. pachet). Prefac în pachet, ambalez: îmĭ împachetez bagaju ca să plec.

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

împacheta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împachetez, 3 împachetează; conj. prez. 1 sg. să împachetez, 3 să împacheteze

împacheta (a ~) vb., ind. prez. 3 împachetează

împacheta vb., ind. prez. 1 sg. împachetez, 3 sg. și pl. împachetează; conj. prez. 3 sg. și pl. împacheteze

împachetez.

ÎMPACHETARE s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.)

ÎMPACHETARE s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.)

ÎMPACHETA vb. a ambala, (Transilv.) a pocoli. (A ~ un colet.)

ÎMPACHETA vb. a ambala, (Transilv.) a pocoli. (A ~ un colet.)

A împacheta ≠ a despacheta

ÎMPACHETÁRE (< împacheta) 1. Acțiunea de a împacheta; ambalare. 2. (TEHN.) Introducere a unui material metalic într-un recipient care conține un mediu pulverulent, în vederea unui tratament termochimic (ex. î. pentru cimentare, î. pentru aluminizare, î. pentru maleabilizare etc.).

împacheta, împachetez v. t. a aresta.