ilegalitate sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 107, 2/1 / Pl: ~tăți / E: fr illégalité] 1-4 Caracter al unui lucru sau al unei fapte ilegale (1-4). 5-9 (Ccr) Act ilegal (1-5). 10 Situație în care se află o persoană sau o organizație politică scoasă în afara legii.

ILEGALITATE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. Prefectul a săvîrșit o ilegalitate. 2. (De obicei precedat de prep. «în» sau «din») Situația ilegală în care activează o organizație muncitorească sau un activist al mișcării muncitorești din cauza prigoanei regimului capitalist. Partidul nostru a putut face față celor mai grele încercări și a mers înainte prin furtunile anilor de ilegalitate datorită încrederii în triumful cauzei proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. [La muzeu] mii și mii de documente și fotografii... vorbesc de lupta dusă în ilegalitate de partid. STANCU, U.R.S.S. 59. Trăia la București un luptător în ilegalitate, cazangiul Voicu Cerneț. SADOVEANU, M. C. 166.

ILEGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi ilegal; act ilegal. 2. Situație ilegală a unei organizații etc.; situație ilegală în care activează o organizație sau un activist al acesteia. [Cf. fr. illégalité].

ILEGALITATE s. f. 1. act ilegal. 2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism. (< fr. illégalité)

ILEGALITATE ~ăți f. 1) Caracter ilegal. 2) Activitate ilegală. 3) Situație ilegală. /<fr. illégalité

ilegalitate f. caracterul celor contrare legii: ilegalitatea unei sentințe.

*ilegalitáte f. (d. ilegal). Caracteru de a fi ilegal.

ilegalitate s. f., g.-d. art. ilegalității; pl. ilegalități

ilegalitate s. f., g.-d. art. ilegalității; pl. ilegalități

ilegalitate s. f. legalitate

ILEGALITATE s. nelegalitate, (livr.) clandestinitate. (Trăia în ~.)

Ilegalitate ≠ legalitate

ILEGALITATE. Subst. Ilegalitate, încălcarea (violarea, sfidarea) legii, abatere de la lege. Nedreptate, injustețe (rar), injustiție (rar); inechitate, inicvitate (livr.), strîmbătate (înv. și pop.). Abuz, samavolnicie. Infracțiune, delict, crimă; nelegiuire, fărădelege (înv. și pop.), infamie. Complicitate. Omor, omucidere, ucidere, ucis (rar), asasinat, crimă. Hoție, furt. Fraudă, fraudare, defraudare, delapidare. Escrocare, escrocherie, pungășie, pungășeală (fam.), înșelare, înșelătorie, înșelăciune; impostură; trișare. Contrabandă, comerț ilicit, trafic, bișniță (fam.), comerț clandestin, bursă neagră, speculă, speculație, venit ilicit. Conspirație, complot, conjurație (rar), uneltire, subversiune. Clandestinitate, conspirativitate. Infractor, răufăcător, delincvent. Complice. Ucigaș, omucigaș (rar), asasin, criminal, criminalist (înv.). Hoț; delapidator. Escroc, pungaș, înșelător; trișor; impostor. Contrabandist; speculant, traficant, bișnițar (fam.). Conspirator, complotist, complotaș (înv.), conjurat (rar), uneltitor. Adj. Ilegal, nelegal, ilegitim (livr.), ilicit, interzis. Nedrept, injust (rar), nejust, inechitabil, inic (livr.), strîmb (fig.). Abuziv, arbitrar, samavolnic. Infracțional, delictual, delictuos; nelegiuit, infam. Fraudulos. Conspirativ, clandestin; subversiv. Vb. A fi ilegal, a fi în afara legii. A încălca legea, a viola legea, a sfida (a nesocoti, a ignora) legea, a se abate de la lege. A nedreptăți. A abuza; a face abuz de putere; a face trafic de influență. A omorî, a ucide, a asasina, a comite o crimă. A fura, a hoți (rar); a frauda, a defrauda, a delapida. A escroca, a pungăși (fam.), a înșela; a trișa. A trafica; a specula, a face speculă, a vinde cu suprapreț, a vinde pe sub mînă, a vinde la negru. A conspira, a complota, a conjura (rar), a unelti. V. hoție, imoralitate, intrigă, înșelătorie, josnicie, necinste, omor, pagubă, tăinuire, vinovăție.