ILEGALITATE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală. Prefectul a săvîrșit o ilegalitate. 2. (De obicei precedat de prep. «în» sau «din») Situația ilegală în care activează o organizație muncitorească sau un activist al mișcării muncitorești din cauza prigoanei regimului capitalist. Partidul nostru a putut face față celor mai grele încercări și a mers înainte prin furtunile anilor de ilegalitate datorită încrederii în triumful cauzei proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 361. [La muzeu] mii și mii de documente și fotografii... vorbesc de lupta dusă în ilegalitate de partid. STANCU, U.R.S.S. 59. Trăia la București un luptător în ilegalitate, cazangiul Voicu Cerneț. SADOVEANU, M. C. 166.