HAVAN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.

havan² a, sn [At: DA ms / Pl: ~ni / E: fr havane] 1-2 (De) culoare maro deschis (ca aceea a tutunului).

havan³ sn [At: (a. 1715) ARHIVA R., ap. DA ms / V: av~ (2-5) / Pl: ~uri / E: tc havan] 1 (Tcî; Mil) Mortieră pentru aruncat bombe Si: havantop Cf bombardă, haubiță, pin. 2-3 (Mol; îf avan) Vas de alamă sau de tuci, cu un mic pilug, în care pisează bucătarii semințele. 4-5 (Mol; îf avan) Vas de marmură groasă sau de piatră, cu un pilug de lemn, în care se pisează carnea tocată pe un fund Si: piuliță. 6 (Mun) Mașină de tăiat tutun.

HAVAN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.

HAVAN adj.invar. (Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr. havane].

HAVAN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. țigară de foi de calitate superioară. 2. plută de mare din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. (< fr. havane)

HAVAN ~ă (~i, ~e) Care este de culoarea tutunului. /<fr. havane

havan n. 1. Mold. piuliță; 2. unealtă alcătuită dintr’o cutie și un cuțit de tăiat tutun. [Turc. HAVAN].

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.

avan² sn vz havan

AVAN¹ sbst. Mold. (HASD.) Piuliță [👉 HAVAN].

1) aván n. V. havan.

havan¹ adj. invar. (pulovere ~)

+havan² s. n.

havan adj. invar.

havan adj. invar.

havan (havanuri), s. n. – 1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold.

havan, havanuri, s.n. (înv.) 1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră. 2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță. 3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.