havan³ sn [At: (a. 1715) ARHIVA R., ap. DA ms / V: av~ (2-5) / Pl: ~uri / E: tc havan] 1 (Tcî; Mil) Mortieră pentru aruncat bombe Si: havantop Cf bombardă, haubiță, pin. 2-3 (Mol; îf avan) Vas de alamă sau de tuci, cu un mic pilug, în care pisează bucătarii semințele. 4-5 (Mol; îf avan) Vas de marmură groasă sau de piatră, cu un pilug de lemn, în care se pisează carnea tocată pe un fund Si: piuliță. 6 (Mun) Mașină de tăiat tutun.

havan n. 1. Mold. piuliță; 2. unealtă alcătuită dintr’o cutie și un cuțit de tăiat tutun. [Turc. HAVAN].

haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.

avan² sn vz havan

AVAN¹ sbst. Mold. (HASD.) Piuliță [👉 HAVAN].

1) aván n. V. havan.

+havan² s. n.

havan (havanuri), s. n. – 1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold.

havan, havanuri, s.n. (înv.) 1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră. 2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță. 3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.