generozitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 260 / Pl: ~tăți / E: fr générosité] Calitate a omului generos Si: dărnicie, mărinimie, (liv) munificență.

GENEROZITATE, (2) generozități, s. f. 1. Calitatea celui generos, mărinimie. V. bunătate. Unde este prinosul de muncă, de generozitate și de luptă, pe care trebuia să-l aducă societății noastre colegii mei de acum cincisprezece ani? GALACTION, O. I 336. Liber ești să construiești, pe seria eternă de acorduri ale preludiului, infinite jocuri, după generozitatea și temperamentul fanteziei tale. CARAGIALE, O. III 263. 2. (În opoziție cu zgîrcenie) Dărnicie. (Ironic) Cu patriotică generozitate ne înzestrează limba cu 47 slove, adecă cu 20 mai multe decît avem. NEGRUZZI, S. I 260. ◊ (Concretizat; neobișnuit) Mulți au opinat... pentru libera împărțire a generozităților publice către junii studioși. ODOBESCU, S. I 498.

GENEROZITATE s.f. Mărinimie; dărnicie; dezinteresare. ♦ Noblețe sufletească. [Cf. fr. générosité].

GENEROZITATE s. f. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie. (< fr. générosité, lat. generositas)

GENEROZITATE ~ăți f. 1) Caracter generos; mărinimie; dărnicie; galantonie; larghețe. 2) Atitudine generoasă; mărinimie; dărnicie; larghețe; galantomie. /<fr. générosité

generozitate f. 1. nobleță și mărinimie sufletească; 2. dispozițiune către binefacere, dărnicie.

*generozitáte f. (lat. generósitas, -átis). Nobleță, mărinimie, dărnicie, liberalitate.

genaral sm vz general

general¹ sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 353 / V: ~nar~, ~rar, ~ariu, ghenăr~, ghe~, ghenerar, ghenerariu, ghină~, (pop) ghinărariu, ghinerariș, ginărar, ginerar / Pl: ~i / E: fr général] 1 Grad de ofițer superior celui de colonel. 2 Persoană cu gradul de general¹ (1).

generar sm vz general¹

generariu sm vz general¹

ghenăral sm vz general¹

gheneral sm vz general¹

ghenerar sm vz general¹

ghenerariu sm vz general¹

ghinăral sm vz general¹

ghinărar² sn [At: H XVI, 161 / Pl: ~i / E: ns cf ghin] Unealtă de dulgherie (nedefinită mai îndeaproape).

ghinărar¹ sm vz general¹

ghinărariu sm vz general¹

ghinerari^[1] sm vz general¹

ginărar sm vz general¹

ginerar sm vz general¹

GENERAL¹, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generar (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) gheneral (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerar (GHICA, S. 15), (popular) ghinărar (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.

GENERAR s. m. v. general¹.

GHENERAL s. m. v. general.

GHENERAR s. m. v. general.

GHINĂRAR s. m. v. general.

GHENERAL, ghenerali, s. m. V. general¹.

GENERAL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].

GENERAL¹ s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

GENERAL² ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General

general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.

ghinărar m. pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].

ghinărár m. (rus. generál, ca căprar din capral). Pop. General, ofițer general.

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate s. f., g.-d. art. generozității

generozitate, -tăți.

general² s. m., pl. generali; abr. gen./g-ral

general¹ adj. m., pl. generali; f. generală, pl. generale (și: director general, școala generală)

general (în ~) loc. adj., loc. adv. (o prezentare ~, a prezenta ~)

+general de brigadă s. m. + prep. + s. f.

+general de flotilă aeriană (desp. -ri-a-) s. m. + prep. + s. f. + adj.

general² s. m., pl. generali; abr. g-ral/gen.

general s. m., pl. generali

general, -li.

GENEROZITATE s. 1. v. dărnicie. 2. v. altruism. (~ față de aproapele său.) 3. mărinimie, noblețe. (~ sufletului său.)

GENEROZITATE s. 1. culanță, dărnicie, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. mărinimie, noblețe. (~ sufletului său.)

Generozitate ≠ avariție

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.

GENERAL DE BRIGADĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.