generalizare sf [At: HEM 1927 / Pl: ~zări / E: generaliza] 1 Operație logică prin care se trece de la noțiuni cu o sferă mai restrânsă și un conținut mai bogat la noțiuni cu o sferă mai largă și un conținut mai restrâns. 2 Oferire a unei formulări (sau a unei expresii) sintetice mai multor situații particulare care au unele trăsături comune. 3 Extindere mintală a însușirilor comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 4 Extindere a sferei de aplicare. 5 Extindere a unei boli în întregul organ sau organism. 6 Considerare (de obicei fără temei) a unei întâmplări, a unei situații ca fiind generală.

GENERALIZARE, generalizări, s. f. 1. Acțiunea de a generaliza și rezultatul ei; extindere, lărgire a sferei de aplicare. Exprimarea în modul cel mai deplin a esenței fenomenelor din viață presupune o generalizare profundă, o descoperire și ilustrare deosebit de expresivă a modului cum acționează legile obiective ale realității. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/2. Rezultatul generalizării (faza ultimă a cunoașterii cu ajutorul gîndirii) este noțiunea. IORDAN, L. R. 35. ♦ Operație logică cu ajutorul căreia unim în minte însușirile comune ale obiectelor de același fel. 2. (Med.) Extindere, în întregul organism, a unui proces maladiv, inițial limitat.

GENERALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) generaliza și rezultatul ei. ♦ Operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgîndu-se caracterele comune esențiale unor obiecte asemănătoare. [< generaliza].

GENERALIZARE s. f. acțiunea de a (se) generaliza. ◊ operație logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esențiale ale unor obiecte asemănătoare. (< generaliza)

GENERALIZARE ~ări f. 1) v. A GENERALIZA și A SE GENERALIZA. 2) Operație mintală prin care se grupează în același gen obiecte cu trăsături esențiale comune. /v. a generaliza

generalizare f. acțiunea și facultatea de a generaliza.

generaliza [At: GHEREA, ST. CR. III, 393 / Pzi: ~zez / E: fr généraliser] 1-2 vtr A face să fie sau a deveni general². 3 vt A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune. 4 vt A extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă. 5-6 vtr A (se) extinde sfera de aplicare. 7 vr (D. boli) A se extinde în întregul organ sau organism. 8 vt A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală.

GENERALIZA, generalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o lege, un principiu etc.) A concentra, a da o formulare sau o expresie sintetică, generală. V. sintetiza. Poezia... generalizează în mod special lumea emoțiilor. SAHIA, U.R.S.S. 171. Poetul generalizează prevederile sale subiective. GHEREA, ST. CR. III 393. 2. A face să fie general, a extinde sfera de aplicare la cazuri similare. Noua metodă a fost generalizată în toată uzina. ♦ Absol. A considera o întîmplare, o situație ca generală. Întotdeauna vii tîrziu! – De ce generalizezi?

GENERALIZA vb. I. tr. 1. A da o formulare sau o expresie sintetică, generală; (fil.) a efectua procesul logic de trecere de la singular sau particular la general. 2. A aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. ♦ refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organism. [Cf. fr. généraliser, it. generalizzare].

GENERALIZA vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism. (< fr. généraliser)

A SE GENERALIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A deveni general; a căpăta caracter universal; a se universaliza. 2) (despre boli) A se extinde asupra întregului organ sau organism. /<fr. généraliser

A GENERALIZA ~ez tranz. 1) (fapte, fenomene, situații etc.) A aplica la un ansamblu sau la majoritatea indivizilor; a extinde asupra unui tot, atribuindu-i caracter general. 2) A prezenta într-o formă sintetică. ~ cele spuse. 3) A folosi extinzând asupra unui ansamblu ceea ce este specific pentru un număr limitat de cazuri. 4) A face să se generalizeze; a universaliza. /<fr. généraliser

generalizà v. 1. a face general, a da mai multă întindere; 2. a deveni comun la mulți.

*generalizațiúne f. Acțiunea de a generaliza. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*generalizéz v. tr. (d. general; fr. généraliser). Fac general un lucru, întind peste tot: a generaliza o deciziune. V. refl. Această modă s’a generalizat.

generalizare s. f., g.-d. art. generalizării; pl. generalizări

generalizare s. f., g.-d. art. generalizării; pl. generalizări

generalizare s. f., g.-d. art. generalizării; pl. generalizări

generaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. generalizez, 3 generalizează; conj. prez. 1 sg. să generalizez, 3 să generalizeze

generaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 generalizează

generaliza vb., ind. prez. 1 sg. generalizez, 3 sg. și pl. generalizează

GENERALIZA vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.)

GENERALIZA vb. (rar) a universaliza. (A ~ unele constatări particulare.)

A generaliza ≠ a particulariza