2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUMĂRIȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).Fum + suf. -ăriță.

FUMĂRIȚĂ, fumărițe, s. f. Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).Fum + suf. -ăriță.

fumări [At: STANCU, D. 19 / Pzi: ~resc / E: fum + -ări] (Pop) 1 vi A fumega. 2 vt A afuma.

fumări sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~ici / E: fum + -ărică] (Bot) 1 Fumăriță (Fumaria officinalis). 2 (Reg; îc) ~-beșicoasă Fierea-pământului (Centaurium umbellatum).

fumăriță sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~țe / E: fum + -ăriță] Mică plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii sau albe, cu gust amar și cu fructe globuloase (Fumaria officinalis).

FUMĂRI, fumăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A afuma. Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21.

FUMĂRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze înguste, cu flori mici de culoare diferită și cu fructe sferice. /fum + suf. ~ăriță

fumărică f., pl. ele, și -íță f., pl. e (d. fum). Iarbă de curcă, safterea, o buruĭană, (fumária officinális).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

fumăriță s. f., g.-d. art. fumăriței; pl. fumărițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pământului, iarbă-de-curcă.

FUMĂRIȚĂ s. (BOT.; Fumaria officinalis) (reg.) fumărică, sefterea, fumul-pămîntului, iarbă-de-curcă.

Intrare: fumărit (part.)
fumărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumări
  • fumărita
plural
  • fumăriți
  • fumăriții
  • fumărite
  • fumăritele
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
  • fumărite
  • fumăritei
plural
  • fumăriți
  • fumăriților
  • fumărite
  • fumăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: fumăriță
fumăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumăriță
  • fumărița
plural
  • fumărițe
  • fumărițele
genitiv-dativ singular
  • fumărițe
  • fumăriței
plural
  • fumărițe
  • fumărițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumări, fumărescverb

  • 1. rar Afuma. DLRLC
    sinonime: afuma
    • format_quote Toamna se duceau, fumăreau stupii, storceau mierea din faguri. STANCU, D. 21. DLRLC

fumăriță, fumărițesubstantiv feminin

etimologie:
  • Fum + sufix -ăriță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.