SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumuria officinalis). [Var.: (reg.) sefterea s. f.] – Din ngr. safterés.

safterea sf vz sefterea^[1] corectat(ă)

SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee cu frunzele de culoare verde-cenușie, cu florile purpurii și cu fructul globulos (Fumaria officinalis). [Var.: (reg.) sefterea s. f.] – Din ngr. safterés.

SAFTEREA, safterele, s. f. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu frunzele spintecate în fîșii înguste, de un verde-cenușiu, cu florile purpurii; crește prin locuri nisipoase (Fumaria officinalis). – Variantă: sefterea (ODOBESCU, S. III 173) s. f.

saftereà f. V. sefterea.

saftereá f., pl. ele (ngr. sahterés, d. turc. pers. șahtere, „sudoarea șahului”). Fumărică, o plantă. – Și săftărea (și sefterea?).

sactere sf vz sefterea

saftâră^[1] sf vz sefterea

saftire sf vz sefterea

săftărea sf vz sefterea

săfterea sf vz sefterea

săftină sf vz sefterea

sălfărea sf vz sefterea

sefterea sf [At: ODOBESCU, S. III, 173 / V: sactere, saf~, saftire, saftâră (A: nct), săftăr~, săf~, săftină, sălfăr~ / Pl: ? / E: nct] (Bot; reg) Fumăriță (Fumaria officinalis).

seftereà f. Bot. fumărică. [Și safterea = gr. mod. SAFTERÉS (din turc. ȘAHTERÈ, lit. sudoare împărătească)].

săftereá V. safterea.

seftereá V. safterea.

safterea s. f., art. saftereaua, g.-d. art. safterelei; pl. safterele

safterea s. f., art. saftereaua, g.-d. art. safterelei; pl. safterele, art. safterelele

safterea s. f., art. saftereaua, g.-d. art. safterelei; pl. safterele

SEFTEREA s. v. fumăriță.

sefterea s. v. FUMĂRIȚĂ.