fulare sf [At: DEX / Pl: ~lări / E: fula] 1 Mișcare pendulară față de un plan perpendicular pe axa de rotație a unui corp rotitor. 2 Bătaie frontală.

FULARE s.f. Faptul de a fula. [< fula].

FULA, fulez, vb. I. Intranz. (Despre un corp în rotație) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.

fula vi [At: DEX / Pzi: ~lez / E: fr fouler] (D. roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară.

fular sn [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 8 / Pl: ~e / E: fr foulard] 1 Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură de lână, de mătase etc., care se poartă în jurul gâtului. 2 Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc.

FULA, fulez, vb. I. Intranz. (Despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă mișcarea de rotație, și o mișcare pendulară. – Din fr. fouler.^[1]

FULAR, fulare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte constînd dintr-o fîșie dreptunghiulară (uneori pătrată sau triunghiulară) de lînă, mătase etc., care se poartă la gît. Își puse fularul cafeniu. CAMIL PETRESCU, P. V. 8. 2. Țesătură ușoară de mătase pentru rochii, cravate etc. La o altă masă mare erau vreo două familii cu fete frumoase, îmbrăcate... în jerseuri sau fulare colorate. CAMIL PETRESCU, P. 125.

FULA vb. I. intr. (Despre roți) A se roti neregulat, avînd pe lîngă mișcarea de rotație și o mișcare pendulară. [< fr. fouler].

FULAR s.n. 1. Țesătură ușoară de mătase. 2. Fîșie (dreptunghiulară) de lînă, de mătase etc. care se poartă în jurul gîtului. [Pl. -re, var. fulard s.n. / < fr. foulard].

FULARD s.n. v. fular.

FULA vb. intr. (despre roți) a se roti neregulat, având o mișcare pendulară. (< fr. fouler)

FULAR s. n. 1. țesătură ușoară de mătase. 2. fâșie de lână, mătase etc. care se poartă în jurul gâtului. (< fr. foulard)

A FULA pers. 3 ~ează intranz. (despre roți) A se roti neregulat, având, pe lângă o mișcare de rotație și o mișcare pendulară. /<fr. fouler

FULAR ~e n. 1) Fâșie dreptunghiulară dintr-o țesătură sau dintr-o împletitură, care se poartă în jurul gâtului (pentru a-l apăra de frig.) 2) Țesătură subțire și moale de mătase. /<fr. foulard

fular n. basma de mătase (= fr. foulard).

*fulárd și -ár n. (fr. foulard). Un fel de stofă ușoară de matasă p. batiste, cravate ș. a. Basma cu care te legĭ la gît. V. baĭder.

fulare s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări

fulare s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări

fulare s. f., g.-d. art. fulării; pl. fulări

fula (a ~) vb., ind. prez. 3 fulează, imperf. 3 pl. fulau; conj. prez. 3 să fuleze

fular s. n., pl. fulare

fula (a ~) vb., ind. prez. 3 fulează

fular s. n., pl. fulare

fula vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fulează

fular s. n., pl. fulare

FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gât.)

FULAR s. (rar) șal. (Purta un ~ la gît.)

fular (fulare), s. n. – Fîșie de de material care se poartă în jurul gîtului. Fr. foulard.

FULÁRE (< fula) s. f. 1. Mișcare pendulară a unui corp rotitor față de un plan perpendicular pe axa lui de rotație (ex. f. roților unui vehicul); bătaie frontală. 2. (AV.) Fenomen caracterizat prin apariția unei oscilații divergente a structurii avionului care, depășind viteza critică, duce la dezintegrarea explozivă a acestuia.