19 definiții pentru flexiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLEXIUNE, flexiuni, s. f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.

FLEXIUNE, flexiuni, s. f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.

flexiune sf [At: PARHON, B. 104 / P: ~xi-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr flexion, lat flexio, -onis] 1 Îndoire. 2 Mlădiere. 3 Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 4 (Grm) Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale.

FLEXIUNE, flexiuni, s. f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. Piesele de mașini sînt supuse la întindere, apăsare, flexiune etc. ◊ (La gimnastică) Flexiunea genunchiului. 2. (Gram.) Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvînt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. Între formarea cuvintelor și flexiune este o mare asemănare. GRAUR, F. L. 41. – Pronunțat: -xi-u-.

FLEXIUNE s.f. 1. Încovoiere; mlădiere. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvînt pentru a exprima anumite raporturi gramaticale. [Pron. -xi-u-, var. flexie s.f. / < fr. flexion, lat. flexio].

FLEXIUNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio)

FLEXIUNE ~e f. 1) Mișcare de îndoire; mlădiere. 2) Ansamblu de modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a exprima diverse valori gramaticale. ◊ ~ nominală (pronominală) declinare. ~ verbală conjugare. [Sil. -xi-u-] /<fr. flexion, lat. flexio, ~onis

flexiune f. 1. încovoiere, mlădiere; 2. Gram. modificări produse în dezinența vorbelor prin declinare și conjugare.

*flexiúne f. (lat. fléxio, -ónis, d. fléctere, flexum, a îndoi, a încovoĭa. Cp. cu îm-pletesc). Acțiunea de a îndoi: flexiunea genunchĭuluĭ. Starea lucruluĭ îndoit: flexiunea unuĭ resort. Gram. Modificarea produsă în desinența unuĭ cuvînt pin declinare orĭ conjugare. V. moțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. flexiunii; pl. flexiuni

flexiune (-xi-u-) s. f., g.-d. art. flexiunii; pl. flexiuni

flexiune s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. flexiunii; pl. flexiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLEXIUNE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.

FLEXIUNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.) 2. (GRAM.) (înv.) plecare. (~ în limba română.) 3. (GRAM.) flexiune nominală = declinare, declinație, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)

FLEXIUNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mișcări de ~, în gimnastică.) 2. (GRAM.) (înv.) plecare. (~ în limba română.) 3. (GRAM.) flexiune nominală = declinare, declinație, (înv.) plecare. (~ unui substantiv.)

flexiune s. v. ARCUIRE. CURBARE. ÎNCOVOIERE., ÎNDOIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FLEXIUNE s. f. (< fr. flexion, lat. flexio „îndoire”): totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi sau valori gramaticale. ◊ ~ nominală: f. caracteristică numelui (substantivului, adjectivului și numeralului). Ea apelează la categoriile gramaticale de număr și de caz (la substantiv), de gen, număr și caz (la adjectivul calificativ) și de gen și caz (la numeral). Se realizează cu ajutorul articolelor, al desinențelor și al adjectivelor (calificative proclitice și pronominale). ◊ ~ pronominală: f. caracteristică pronumelor și adjectivelor pronominale. Ea apelează la categoriile gramaticale de gen, de număr, de caz și parțial de persoană (la pronumele personale, de întărire, reflexive și posesive) și se realizează cu ajutorul desinențelor caracteristice de genitiv-dativ -ui, -ei și -or.~ verbală: f. caracteristică verbelor. Ea apelează la categoriile gramaticale de diateză, de mod, de timp, de persoană, de număr și accidental (la participiu) de gen. Se realizează cu ajutorul sufixelor, al desinențelor și al verbelor auxiliare morfologice. ◊ ~ sintetică: f. realizată cu ajutorul desinențelor, al articolelor hotărâte enclitice și al sufixelor, care fac corp comun cu părțile de vorbire la care se atașează. Este întâlnită la substantiv, la adjectiv, la pronume, la numeralul unu (un) – una (o) și la verb. ◊ ~ analitică: f. realizată cu ajutorul prepozițiilor, al articolului hotărât proclitic lui, al articolului demonstrativ, al articolului nehotărât și al adjectivelor proclitice, care nu fac corp comun cu părțile de vorbire pe care le însoțesc. Este întâlnită la substantiv, la numeral și la verb. ◊ ~ internă: f. care constă în modificarea rădăcinii sau a temei cuvântului cu ajutorul alternanțelor fonetice. Limba română are o flexiune internă foarte bogată. ◊ ~ externă: f. care constă în modificarea terminației cuvântului cu ajutorul articolului hotărât enclitic, al sufixelor și al desinențelor.

Intrare: flexiune
  • silabație: fle-xi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flexiune
  • flexiunea
plural
  • flexiuni
  • flexiunile
genitiv-dativ singular
  • flexiuni
  • flexiunii
plural
  • flexiuni
  • flexiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flexie
  • flexia
plural
  • flexii
  • flexiile
genitiv-dativ singular
  • flexii
  • flexiei
plural
  • flexii
  • flexiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flexiune, flexiunisubstantiv feminin

  • 1. Arcuire, curbare, mlădiere, încovoiere, îndoire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Piesele de mașini sunt supuse la întindere, apăsare, flexiune etc. DLRLC
    • 1.1. Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. DEX '09 DEX '98
      • format_quote (La gimnastică) Flexiunea genunchiului. DLRLC
  • 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Între formarea cuvintelor și flexiune este o mare asemănare. GRAUR, F. L. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.