FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

finlandez, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr finlandais, it finlandese] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei. 2 smf Persoană originară din Finlanda. 3-4 a Care aparține Finlandei sau populației ei. 5-6 a Privitor la Finlanda sau la populația ei. 7 sf Limba vorbită de finlandezi (1).

FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

FINLANDEZ², -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Finlandei.

FINLANDEZ¹, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau locuitorilor ei, care ține de Finlanda. Limba finlandeză.

FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda; (substantivat, f.) limba vorbită în Finlanda; (s. m. și f.) persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau care este originară de acolo.

FINLANDEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Finlanda. ◊ (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi. (< fr. finlandais, it. finlandese)

finlandez adj. m., s. m., pl. finlandezi; adj. f., s. f. finlandeză, pl. finlandeze

finlandeză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandezei

finlandez adj. m., s. m., pl. finlandezi; adj. f., s. f. finlandeză, pl. finlandeze

finlandeză (limbă) s. f., g.-d. art. finlandezei

finlandez s. m., adj. m., pl. finlandezi; (persoană), f. sg. finlandeză, g.-d. art. finlandezei, pl. finlandeze

finlandeză (limba) s. f., g.-d. art. finlandezei

FINLANDEZ s., adj. (înv.) finez.

FINLANDEZ s., adj. (înv.) finez.

finlandeză, finlandeze, s.f. – (reg.) Cabană forestieră: „La pădure se lucra toată săptămâna; cei de departe coborau de la munte la 2-3 luni. Butinarii dormeau în cabane numite finlandeze; focul era la mijloc, iar paturile erau așezate radial, pentru a se putea încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă” (Horj, 2007). – Cf. finlandez, -ă (< fr. finlandais, it. finlandese).

finlandeză, -e, s.f. – Cabană forestieră: „La pădure se lucra toată săptămâna; cei de departe, coborau de la munte la 2-3 luni. Butinarii dormeau în cabane numite finlandeze; focul era la mijloc, iar paturile erau așezate radial, pentru a se putea încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă” (Horj 2007).

FINLANDEZĂ s. f. (< fr. finlandais, it. finlandese): limbă ugro-finică vorbită de finlandezi, locuitori ai Finlandei, și cei din diaspora (în Suedia, Norvegia, Federația Rusă). I se mai spune și suomi, după numele unui trib și al locului ocupat de acesta. În secolul al XVI-lea s-au pus bazele limbii literare finlandeze. Aceasta a înlocuit treptat limba suedeză care fusese folosită ca singura limbă de civilizație în Finlanda. F. literară a avut la bază mai întâi dialectele din răsărit (regiunea Turku), apoi, prin secolul al XIX-lea, ea a fost mult influențată de dialectele din apusul țării. În acest secol, a fost consemnată în scris marea epopee finlandeză Kalevala, care circulase oral multe secole. Limba f. prezintă o importanță deosebită pentru studiul limbilor ugro-finice, deoarece a păstrat bine formele vechi din structura fonetică, neîntâlnite la celelalte (fonetismul este dominat de armonia vocalică și de alternanțele consonantice, de deosebirea cantitativă a vocalelor și a consoanelor). Armonia limbii f. seamănă cu aceea a limbii italiene prin bogăția vocalelor și a diftongilor și prin frecvența silabelor deschise.

FINLANDÉZ, -Ă (< Finlanda) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Finlandei. Mai trăiesc în S.U.A., Suedia, Federația Rusă, Canada, Norvegia ș.a. De religie evanghelic-luterană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Finlanda. 2. Adj. Care aparține Finlandei, referitor la Finlanda sau la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi; importantă limbă finică, păstrând cel mai bine tipul fino-ugric.