FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau finlandezilor (1), privitor la Finlanda ori la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

finlandez, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr finlandais, it finlandese] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei. 2 smf Persoană originară din Finlanda. 3-4 a Care aparține Finlandei sau populației ei. 5-6 a Privitor la Finlanda sau la populația ei. 7 sf Limba vorbită de finlandezi (1).

FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de finlandezi (1). – Din fr. finlandais, it. finlandese.

FINLANDEZ², -Ă, finlandezi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Finlandei.

FINLANDEZ, -Ă, finlandezi, -e, adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda; (substantivat, f.) limba vorbită în Finlanda; (s. m. și f.) persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau care este originară de acolo.

FINLANDEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Finlanda. ◊ (s. f.) limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi. (< fr. finlandais, it. finlandese)

finlandez adj. m., s. m., pl. finlandezi; adj. f., s. f. finlandeză, pl. finlandeze

finlandez adj. m., s. m., pl. finlandezi; adj. f., s. f. finlandeză, pl. finlandeze

FINLANDEZ s., adj. (înv.) finez.

FINLANDEZ s., adj. (înv.) finez.

finlandeză, finlandeze, s.f. – (reg.) Cabană forestieră: „La pădure se lucra toată săptămâna; cei de departe coborau de la munte la 2-3 luni. Butinarii dormeau în cabane numite finlandeze; focul era la mijloc, iar paturile erau așezate radial, pentru a se putea încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă” (Horj, 2007). – Cf. finlandez, -ă (< fr. finlandais, it. finlandese).

finlandeză, -e, s.f. – Cabană forestieră: „La pădure se lucra toată săptămâna; cei de departe, coborau de la munte la 2-3 luni. Butinarii dormeau în cabane numite finlandeze; focul era la mijloc, iar paturile erau așezate radial, pentru a se putea încălzi mai ușor și pentru a-și usca hainele pe timp de iarnă” (Horj 2007).

FINLANDÉZ, -Ă (< Finlanda) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe teritoriul Finlandei. Mai trăiesc în S.U.A., Suedia, Federația Rusă, Canada, Norvegia ș.a. De religie evanghelic-luterană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Finlanda. 2. Adj. Care aparține Finlandei, referitor la Finlanda sau la finlandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă fino-ugrică vorbită de finlandezi; importantă limbă finică, păstrând cel mai bine tipul fino-ugric.