documentare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: documenta] 1 Susținere pe bază de documente, informații, probe etc. Si: documentație (1). 2 Constituire a unei dovezi pentru... Si: documentație (2). 3 Informare amănunțită, pe baza unor documente (1-5) Si: documentație (3). 4 Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate Si: # documentație (4). 5 Sector de activitate unde se (poate) face documentarea (3). modificată

DOCUMENTARE, documentări, s. f. Acțiunea de a (se) documenta; informare temeinică pe bază de documente; dovedire prin documente, argumentare, dovadă, probă. Schița... necesită o documentare temeinică, o cunoaștere adîncă a vieții și a oamenilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 3/2.

DOCUMENTARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspîndirii cunoștințelor specializate. [< documenta].

DOCUMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) documenta. 2. știința înregistrării, clasării și conservării cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate, pentru a le ține la dispoziția celor interesați. (< documenta)

documenta vt [At: LM / Pzi: ~tez / E: fr documenter] 1 vt A susține pe bază de documente, informații, probe etc. Si: a dovedi, a demonstra, a proba. 2 vt A constitui o dovadă pentru... Si: a arăta, a demonstra, a dovedi, a vădi. 3 vr A se informa amănunțit, pe baza unor documente (1-5).

documentar, ~ă [At: IORGA, L. II, 553 / Pl: ~i, ~e / E: fr documentaire] 1 a Care are caracter sau valoare de document (1-5) Si: (asr) documental. 2 Care se bazează pe documente (1-5). 3-4 sn, a (Film) care prezintă fapte autentice, cu valoare de document (1-5).

DOCUMENTA, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic pe bază de documente. Timpul dat pentru întocmirea referatului să fie îndestulător, să permită referentului să se documenteze temeinic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 5/3.

DOCUMENTAR, -Ă, documentari, -e, adj. Cu caracter sau valoare de document, care are drept scop să prezinte fapte sau date informative dintr-un domeniu de activitate (știință, artă etc.). Material documentar. ♦ (Substantivat, n.) Film sau operă scrisă bazată pe documente, care prezintă fapte reale, din viață. Volumul e un documentar de o semnificație adîncă, o lucrare care aduce unul din cele mai zdrobitoare argumente în rechizitoriul unui regim de exploatare și rușine. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 5/1.

DOCUMENTA vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].

DOCUMENTAR, -Ă adj. Bazat pe documente; care servește la documentare. // s.n. Film, scriere care înfățișează fapte reale, cu valoare de document, de documentație. [Cf. fr. documentaire].

DOCUMENTA vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)

DOCUMENTAR, -Ă I. adj. care servește la documentare; cu valoare de document. II. s. n. film, scriere care înfățișează fapte reale. (< fr. documentaire)

A DOCUMENTA ~ez tranz. A argumenta pe bază de documente. /<fr. documenter

A SE DOCUMENTA mă ~ez intranz. A se pune la curent pe bază de materiale documentare; a se informa. /<fr. documenter

DOCUMENTAR² ~e n. 1) Film care prezintă fapte autentice. 2) Scriere în care se relatează sau se înregistrează evenimente din actualitate. /<fr. documentaire

DOCUMENTAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care servește la informarea precisă într-un document. Date ~e. /<fr. documentaire

documentà v. a întări cu documente, a se sprijini pe documente.

* documentár, -ă adj. (d. document, fr. documentaire). Care are caracteru unuĭ document. Care se bazează pe documente.

* documentéz v. tr. (d. document; fr. documenter). Susțin pin documente: a documenta o afirmațiune.

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documentare s. f., g.-d. art. documentării; pl. documentări

documenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. documentez, 3 documentează; conj. prez. 1 sg. să documentez, 3 să documenteze

documentar¹ adj. m., pl. documentari; f. documentară, pl. documentare

documentar² s. n., pl. documentare

documenta (a ~) vb., ind. prez. 3 documentează

documentar² s. n., pl. documentare

documentar¹ adj. m., pl. documentari; f. documentară, pl. documentare

documenta vb., ind. prez. 1 sg. documentez, 3 sg. și pl. documentează

documentar adj. m., pl. documentari; f. sg. documentară, pl. documentare

documentar s. n., pl. documentare

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)

DOCUMENTARE s. documentație, informare, informație. (Muncă de ~ preliminară.)

DOCUMENTA vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)

DOCUMENTA vb. a cerceta, a se informa, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.)