2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.

deviere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~i-e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: devia] 1-3 Deviație (1, 2, 3). 4 Îndepărtare de la linia politică a unui partid Si: (rar) deviaționism (1).

DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. 1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. 2. Fig. Abatere din calea apucată sau de la linia justă. Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. ♦ Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare. Deviere de dreapta. Deviere de stînga.Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422. – Pronunțat: -vi-e-.

DEVIERE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia].

DEVIERE ~i f. 1) v. A DEVIA. 2) Abatere a unei persoane sau a unui grup de persoane din cadrul unui partid de la vederile politice general adoptate. ~ de dreapta. ~ de stânga. 3) Abatere a unui curs de apă în vederea executării unor lucrări în albia acestuia. [Art. devierea; G.-D. devierii; Sil. -vi-e-] /v. a devia

DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

devia vti [At: TIMPUL 1856, nr. 1, 1 / P: ~i-a / Pzi: ~iez / E: fr dévier] 1-2 (A face să-și schimbe sau) a-și schimba direcția Si: a (se) abate, (rar) a (se) deviaționa (1-2). 3-4 (Fig) A (se) îndepărta de la subiectul în discuție, de la o concepție Si: (rar) a (se) deviaționa (3-4). 5-6 (Pex; fig) A (se) abate de la o conduită corectă Si: (rar) a (se) deviaționa (5-6).

DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o direcție dată. 2. Fig. A schimba direcția; a se îndepărta (de la subiect), a se abate (de la direcția apucată, de la calea firească, de la calea cea bună); p. ext. a începe să facă lucruri necorecte, a călca strîmb. A devia de la principiile morale.Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. ◊ Tranz. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. ♦ (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului. – Pronunțat: -vi-a.

DEVIA vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].

DEVIA vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcția dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greșit. (< fr. dévier, lat. deviare)

A DEVIA ~ez intranz. 1) A se abate de la direcția dată (sub influența vântului sau a curenților). Mingea a~at. 2) A se abate de la calea bună (comițând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuției. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare

devià v. 1. a se abate din drum, dela direcțiunea primitivă; 2. fig. a se depărta din calea cea bună, dela bunele principii.

* deviațiúne f. (lat. deviátio, -ónis). Acțiunea de a devia: deviațiunea luminiĭ. Schimbare în direcțiunea naturală: deviațiunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare în purtare: deviațiune în principiĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre saŭ -ére.

* deviéz v. intr. (lat. deviare, d. via, cale). Mă abat din drum. Fig. Mă abat din linia buneĭ purtărĭ: nu devia! V. tr. Fac să schimbe direcțiunea: a devia corabia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deviere (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. devierii; pl. devieri

deviere (-vi-e-) s. f., g.-d. art. devierii; pl. devieri

deviere s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. devierii; pl. devieri

devia (a ~) (desp. -vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. deviez (desp. -vi-ez), 3 devia, 1 pl. deviem; conj. prez. 1 sg. să deviez, 3 să devieze; ger. deviind (desp. -vi-ind)

devia (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 3 deviază, 1 pl. deviem (-vi-em); conj. prez. 3 devieze; ger. deviind (-vi-ind)

devia vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviez, 3 sg. și pl. deviază, 1 pl. deviem (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. devieze; ger. deviind (sil. -vi-ind)

devia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. deviază, 1 pl. deviem)

deviez, -iază 3, -ieze 3 conj., -viind ger., -viere inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEVIERE s. 1. abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. v. deflexiune. 3. v. abatere.

DEVIERE s. 1. abatere, deviație, îndepărtare, mutare, schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune, deviație. (~ unui fascicul de particule.) 3. abatere, anomalie. (S-a produs o ~ inexplicabilă.)

DEVIA vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. v. abate.

DEVIA vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A ~ un curs de apă.) 2. a se abate, a se depărta, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (A ~ de la subiect.)

Intrare: deviere
  • silabație: de-vi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviere
  • devierea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural
deviare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deviare
  • deviarea
plural
  • devieri
  • devierile
genitiv-dativ singular
  • devieri
  • devierii
plural
  • devieri
  • devierilor
vocativ singular
plural
Intrare: devia
  • silabație: de-vi-a info
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • devia
  • deviere
  • deviat
  • deviatu‑
  • deviind
  • deviindu‑
singular plural
  • devia
  • deviați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deviez
(să)
  • deviez
  • deviam
  • deviai
  • deviasem
a II-a (tu)
  • deviezi
(să)
  • deviezi
  • deviai
  • deviași
  • deviaseși
a III-a (el, ea)
  • devia
(să)
  • devieze
  • devia
  • devie
  • deviase
plural I (noi)
  • deviem
(să)
  • deviem
  • deviam
  • deviarăm
  • deviaserăm
  • deviasem
a II-a (voi)
  • deviați
(să)
  • deviați
  • deviați
  • deviarăți
  • deviaserăți
  • deviaseți
a III-a (ei, ele)
  • devia
(să)
  • devieze
  • deviau
  • devia
  • deviaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deviere, devierisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a devia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deviație
    • 1.1. Abaterea acului busolei de la linia meridianului magnetic. DLRLC
    • 1.2. figurat Abatere din calea apucată sau de la linia justă. DLRLC
      • format_quote Pe acest parcurs întortocheat se pot întîmpla devieri. CAMIL PETRESCU, T. III 487. DLRLC
      • 1.2.1. Abaterea unui membru al unui partid comunist sau muncitoresc de la linia justă marxist-leninistă a partidului și ajungerea lui pe o linie dușmănoasă clasei muncitoare. DLRLC
        • format_quote Deviere de dreapta. Deviere de stînga. DLRLC
        • format_quote Vigilența revoluționară cere intransigență cu adevărat bolșevică față de orice devieri de la internaționalismul proletar. GHEORGHIU-DEJ, Art. CUV: 422. DLRLC
etimologie:
  • vezi devia DEX '09 DEX '98 DN

devia, deviezverb

  • 1. A se abate de la o direcție dată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: abate
  • 2. figurat A se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îndepărta
    • format_quote A devia de la principiile morale. DLRLC
    • format_quote Stai, domnule, că iar deviem. CAMIL PETRESCU, U. N. 333. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte... am fost de o locvacitate copioasă și susținută. IBRĂILEANU, A. 79. DLRLC
    • 2.1. (Despre membrii unui partid comunist sau muncitoresc) A se abate de la linia politică justă marxist-leninistă a partidului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.