opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.

DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.

deșurubat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșuruba] 1-2 Deșurubare (1-2).

deșurubat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvp) ~upat / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșuruba] 1 (D. șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se află înșurubat. 2 (D. obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase.

DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre un șurub sau despre un obiect înșurubat sau prins în șuruburi) Desfăcut, desprins, demontat (complet sau parțial) prin învîrtire. (Fig.) Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.

desșurupa v vz deșuruba

desșurupat2, ~ă a vz deșurubat2

desșurupat1 sn vz deșurubat1

deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.

deșurupa v vz deșuruba

deșurupat, ~ă a vz deșurubat2

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.

DESȘURUBA vb. I v. deșuruba.

DESȘURUPA vb. I v. deșuruba.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul. ▭ Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.

A DEȘURUBA ~ez tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba

desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubează; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubează

deșuruba vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 sg. și pl. deșurubează

deșuruba

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A deșuruba ≠ a înșuruba

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.

Intrare: deșurubat
deșurubat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșurubat
  • deșurubatul
  • deșurubatu‑
  • deșurubată
  • deșurubata
plural
  • deșurubați
  • deșurubații
  • deșurubate
  • deșurubatele
genitiv-dativ singular
  • deșurubat
  • deșurubatului
  • deșurubate
  • deșurubatei
plural
  • deșurubați
  • deșurubaților
  • deșurubate
  • deșurubatelor
vocativ singular — —
plural — —
desșurupat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desșurupat
  • desșurupatul
  • desșurupată
  • desșurupata
plural
  • desșurupați
  • desșurupații
  • desșurupate
  • desșurupatele
genitiv-dativ singular
  • desșurupat
  • desșurupatului
  • desșurupate
  • desșurupatei
plural
  • desșurupați
  • desșurupaților
  • desșurupate
  • desșurupatelor
vocativ singular — —
plural — —
deșurupat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșuruba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșuruba
  • deșurubare
  • deșurubat
  • deșurubatu‑
  • deșurubând
  • deșurubându‑
 singular plural
  • deșurubează
  • deșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșurubez
 (să)
  • deșurubez
  • deșurubam
  • deșurubai
  • deșurubasem
a II-a (tu)
  • deșurubezi
 (să)
  • deșurubezi
  • deșurubai
  • deșurubași
  • deșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • deșurubează
 (să)
  • deșurubeze
  • deșuruba
  • deșurubă
  • deșurubase
plural I (noi)
  • deșurubăm
 (să)
  • deșurubăm
  • deșurubam
  • deșurubarăm
  • deșurubaserăm
  • deșurubasem
a II-a (voi)
  • deșurubați
 (să)
  • deșurubați
  • deșurubați
  • deșurubarăți
  • deșurubaserăți
  • deșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșurubează
 (să)
  • deșurubeze
  • deșurubau
  • deșurubară
  • deșurubaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desșuruba
  • desșurubare
  • desșurubat
  • desșurubatu‑
  • desșurubând
  • desșurubându‑
 singular plural
  • desșurubează
  • desșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desșurubez
 (să)
  • desșurubez
  • desșurubam
  • desșurubai
  • desșurubasem
a II-a (tu)
  • desșurubezi
 (să)
  • desșurubezi
  • desșurubai
  • desșurubași
  • desșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • desșurubează
 (să)
  • desșurubeze
  • desșuruba
  • desșurubă
  • desșurubase
plural I (noi)
  • desșurubăm
 (să)
  • desșurubăm
  • desșurubam
  • desșurubarăm
  • desșurubaserăm
  • desșurubasem
a II-a (voi)
  • desșurubați
 (să)
  • desșurubați
  • desșurubați
  • desșurubarăți
  • desșurubaserăți
  • desșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • desșurubează
 (să)
  • desșurubeze
  • desșurubau
  • desșurubară
  • desșurubaseră
deșurupa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desșurupa
  • desșurupare
  • desșurupat
  • desșurupatu‑
  • desșurupând
  • desșurupându‑
 singular plural
  • desșurupează
  • desșurupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desșurupez
 (să)
  • desșurupez
  • desșurupam
  • desșurupai
  • desșurupasem
a II-a (tu)
  • desșurupezi
 (să)
  • desșurupezi
  • desșurupai
  • desșurupași
  • desșurupaseși
a III-a (el, ea)
  • desșurupează
 (să)
  • desșurupeze
  • desșurupa
  • desșurupă
  • desșurupase
plural I (noi)
  • desșurupăm
 (să)
  • desșurupăm
  • desșurupam
  • desșuruparăm
  • desșurupaserăm
  • desșurupasem
a II-a (voi)
  • desșurupați
 (să)
  • desșurupați
  • desșurupați
  • desșuruparăți
  • desșurupaserăți
  • desșurupaseți
a III-a (ei, ele)
  • desșurupează
 (să)
  • desșurupeze
  • desșurupau
  • desșurupară
  • desșurupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșurubat, deșurubatăadjectiv

  • 1. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi deșuruba DEX '98 DEX '09

deșuruba, deșurubezverb

  • 1. A desface (prin învârtire) un șurub (sau un obiect) din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înșuruba
    • format_quote Am deșurubat becul. DLRLC
    • format_quote Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. DLRLC
    • 1.1. A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + [în]șuruba. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.