deplasat¹ sn [At: MDA ms / E: deplasa] 1-3 Deplasare (1-2,4).

deplasat², ~ă a [At: CAZIMIR, GR. 135 / Pl: ~ați, ~e / E: deplasa] 1 Care nu se (mai) află la locul lui. 2 (Iuz; îs) Persoane ~e Persoane care, părăsindu-și țara, din motive politice, în timpul ultimului război mondial, au dus o campanie de ponegrire a regimului ei democratic, cu sprijinul efectiv al guvernelor reacționare. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat Cf nepotrivit, necuviincios.

DEPLASAT, -Ă, deplasați, -te, adj. (Despre persoane) Care nu se află sau care are impresia că nu se află la locul lui. Mă găsesc lîngă această mică dramă amoroasă, ridicul și deplasat. CAMIL PETRESCU, U. N. 114. Am crezut, tinere prietin, că mă simțeam deplasat numai aci. C. PETRESCU, C. V. 244. ♦ (Despre persoane și despre manifestările lor) Care nu e așa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere să fie; nepotrivit. Intransigența mea, care azi mi se pare deplasată, era ațîțată și de tonul imperios... al interpretei principale. CAMIL PETRESCU, T. III 491. Nici un actor n-a fost deplasat în rol. C. PETRESCU, C. V. 253.

DEPLASAT, -Ă adj. Care nu se află la locul lui. ♦ Nepotrivit, nelalocul său; (fig. necuviincios. [< deplasa].

DEPLASAT, -Ă adj. 1. care nu se află la locul lui. 2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios. (< deplasa)

DEPLASAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEPLASA și A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situația sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine în contradicție cu buna-cuviință; contrar bunului-simț; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa

deplasat a. 1. care nu-i la locul său; 2. fig. nepotrivit: vorbă deplasată.

*deplasát, -ă adj. (fr. dé-place). Dislocat. Fig. Contrar conveniențelor, nepotrivit: vorbă deplasată. Adv. În mod deplasat: a te purta deplasat. V. deșănțat.

deplasa [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~sez / E: fr déplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, într-o dezbatere, discuția asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (în interes de serviciu). 4 vr A se mișca din poziția inițială Cf a aluneca, a se disloca.

DEPLASA, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul în care se găsește și a-l pune în alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... îi tot deplasează pe cei din fața ei ca să vadă mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia îi deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre funcționari în exercițiul funcțiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra în interes de serviciu. Judecătorul s-a deplasat la locul crimei. O echipă sanitară se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ♦ A trece dintr-o poziție în alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplasează. I s-a deplasat un rinichi. ▭ Mase compacte de aer, deplasîndu-se cu o viteză îngrozitoare... lovesc năprasnic muntele, încercînd să-l distrugă. BOGZA, C. O. 57.

DEPLASA vb. I. 1. tr., refl. A(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].

DEPLASA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)

A SE DEPLASA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-și schimba poziția inițială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer

A DEPLASA ~ez tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziție; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer

*deplaséz v. tr. (fr. dé-placer, d. place, loc, piață. V. plasez, pĭață). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca să scap de răspuns. V. refl. Mă mișc, mă duc undeva: nu mă deplasez din oraș.

deplasat (desp. de-pla-) adj. m., pl. deplasați; f. deplasată, pl. deplasate

*deplasat (de-pla-) adj. m., pl. deplasați; f. deplasată, pl. deplasate

deplasat adj. m., pl. deplasați; f. sg. deplasată, pl. deplasate

deplasa (a ~) (desp. de-pla-) vb., ind. prez. 1 sg. deplasez, 3 deplasează; conj. prez. 1 sg. să deplasez, 3 să deplaseze

deplasa (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplasează

deplasa vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplasez, 3 sg. și pl. deplasează

DEPLASAT adj. v. luxat.

DEPLASAT adj. v. distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun, nepotrivit.

DEPLASAT adj. (MED.) dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Un os ~.)

deplasat adj. v. DISTONANT. INADECVAT. INOPORTUN. NEADECVAT. NECORESPUNZĂTOR. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.

DEPLASA vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acționa. 14. v. schimba.

DEPLASA vb. 1. a se duce, a merge, a se mișca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ puțin prin grădină.) 2. a (se) muta, a (se) strămuta, (înv. și reg,) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fața locului.) 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, neînsoțit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a mîna. (Vîntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.) 13. (TEHN.) a acționa, a mișca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.)