2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta.
DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărtare sf [At: CORESI, EV. 283/1 / Pl: ~tări / E: depărta] 1 Mărire a distanței față de locul unde se află cineva sau ceva Si: depărtat1 (1). 2 Retragere din preajma cuiva sau a ceva Si: depărtat1 (2). 3-4 (Înv; fig) (Așezare sau) plecare a cuiva mai departe Si: depărtat1 (3-4). 5 Separare. 6 Înstrăinare. 7 (Înv) Părăsire a familiei, locului de naștere etc. Si: depărtat1 (7). 8 (Fig) Înstrăinare de o idee Si: depărtat1 (8). 9 Distanțare de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva Si: depărtat1 (9). 10 Lăsare a unei anumite distanțe până la ceva Si: depărtat1 (10). 11 Situare la o distanță de... Si: depărtat1 (11). 12 Îndepărtare de trunchi a unei părți mobile a corpului omenesc Si: depărtat1 (12). 13 Mutare în altă parte Si: depărtat1 (13). 14 Ținere a cuiva la distanță Si: depărtat1 (14). 15 Alungare dintr-un loc a unei ființe Si: depărtat1 (15). 16 Demitere dintr-o funcție Si: depărtat1 (16). 17 Exilare. 18 Îndepărtare a unor primejdii, neajunsuri, abuzuri Si: depărtat1 (18). 19 Ferire de ceva Si: depărtat1 (19). 20 Cruțare. 21 Abatere de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect Si: depărtat1 (21). 22 Debarasare. 23 (Îvr) Revărsare. 24 (Ccr) Loc situat la o distanță mare de vorbitor. 25 (Ccr) Distanță. 26 (Îlav) Din ~ (sau ~tări) De departe. 27 (Îlav) La ~ La o oarecare distanță. 28 (Înv; îe) A fi cu ~ A fi la mare distanță. 29 (Îae) A nu fi la îndemână. 30 (Olt; îe) A-i veni cu ~ A nu-i fi la îndemână. 31 (Gmt) Coordonată a punctului dată de distanța între acesta și planul vertical de proiecție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂRTARE, depărtări, s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Faptul de a fi departe. Prietenia mea pentru Sevastița e una din acele simțiri pe care nici timpul, nici depărtarea n-au putut-o nimici. HOGAȘ, DR. II 139. ♦ Loc situat departe, la mare distanță de vorbitor. Zi și noapte, depărtările vuiau sub cumpăna clopotelor. CAMILAR, T. 123. Depărtările înalte, spre asfințit, în amurgul singuratic, stăteau cufundate într-o umbră viorie. SADOVEANU, O. V 441. Bălcescu... scrutează cheiul portului, depărtarea. CAMIL PETRESCU, B. 217. Cerul cenușiu plîngea ploaie măruntă și rece care învăluia depărtările și împăienjenea vederile. SANDU-ALDEA, D. N. 152. ◊ Loc. adv. În depărtare (sau depărtări) = într-un loc depărtat, departe. Cînd e furtună-n depărtare La margini de-orizont răsare Un fulger alb. COȘBUC, P. I 82. Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Au mers vestea-n depărtări Peste nouă țeri și mări! ALECSANDRI, P. II 179. 2. Distanță. De-aș putea, cu dragostea mea, toată Depărtarea dintre noi s-o sfărm. PORUMBACU, A. 45. Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el și noi depărtarea. SADOVEANU, V. F. 26. De amîndouă părțile podului, la depărtări egale, între două șiraguri de salcîmi, erau două cantoane. C. PETRESCU, S. 39. ◊ (Cu determinări locale sau temporale) Muncea cu ziua, la o boieriță... peste trei dealuri depărtare. CAMILAR, N. I 214. Are el în pădure, depărtare de-aici un ceas, două prisăci. SADOVEANU, Z. C. 34. Rezemă [drugii] de casă la o depărtare de o palmă domnească unul de altul. ISPIRESCU, L. 59. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. Deodată, din cerul albastru, au ieșit doi vulturi, negri soli ai nopții din depărtare, de dincolo de razele culcate în amurg. ARGHEZI, P. T. 105. Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași. COȘBUC, P. I 56. Milescu începu o melodie ușoară, ce părea că vine din depărtările adînci ale notelor de jos. D. ZAMFIRESCU, R. 143. Aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de veară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂRTARE ~ări f. 1) v. A DEPĂRTA. 2) Interval dintre două puncte în spațiu; distanță. ◊ Din ~ de departe; dintr-un loc îndepărtat. 3) Loc situat departe de vorbitor. /v. a depărta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depărtare f. 1. acțiunea de a (se) depărta; 2. distanță, interval.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
depărtáre f. Acțiunea de a depărta. Distanță, interval: pădurea e la depărtare de un chilometru de casa noastră. Din depărtare, de departe, de la distanță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEPĂRTA, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂRTA, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărta [At: PSALT. HUR. 60v/5 / V: (înv) dă~, (îrg) di~ / Pzi: ~tez, (înv) depart / E: departe] 1 vr A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se așeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (Îvr) A se separa. 6 vrp (Îvr) A se înstrăina. 7 vr A-și părăsi familia, locul de naștere etc. 8 vr A se stabili în altă parte. 9 vr (Fig) A se înstrăina de o idee. 10 vr A se distanța (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A lăsa o anumită distanță. 12 vt A fi la o distanță de... 13 vt (C.i. părți mobile ale corpului omenesc) A îndepărta de trunchi. 14 vt A muta în altă parte. 15 vt A ține pe cineva la distanță. 16 vt (C.i. ființe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o funcție. 18 vt (Îvr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face să dispară. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cruța. 23 vr A se abate (de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (Îvr) A se revărsa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dipărta v vz depărta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dipărtare sf vz depărtare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPĂRTA, depărtez, vb. I. (Uneori în concurență cu îndepărta) 1. Refl. A se duce din apropierea unei ființe sau a unui lucru, a pleca în altă parte. Oamenii se depărtau cîte unul. CAMILAR, N. I 40. Acuma s-a depărtat și mai tare, cu scaunul lui, de colțul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. Se uită la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dînsul. ISPIRESCU, L. 15. Biata fată... pornește în toată lumea, depărtîndu-se de casa părințască fără nici o nădejde de întoarcere! CREANGĂ, P. 286. ♦ A se înstrăina de cineva sau de ceva, a părăsi (pe cineva sau ceva). Neputința de a înțelege ce se petrece în sufletul și în corpul acelei ființe care se depărta de el, îl chinuia amar, pînă la disperare. BART, E. 216. 2. Tranz. A duce, a muta, a pune în altă parte; a ține pe cineva departe. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. De-aș putea să-i depărtez pe toți de-acasă. ALECSANDRI, T. I 216. ♦ A înlătura (dintr-o situație, dintr-o funcție sau o poziție oarecare); a alunga, a goni, a izgoni. Mi-a spus că-i pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Din locașul fericirii Pentru ce m-ai depărtat? ALECSANDRI, P. II 98. Brazii că se legănau... Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ Fig. Putea ca să și-l închipuiască altfel de cum îl cunoscuse – sănătos în orice clipă – depărtînd însuși gîndul că un om ca el ar putea să se îmbolnăvească? MACEDONSKI, O. III 21. 3. Refl. A se abate, a devia. Dar ia, să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
depărtà v. a pune sau a duce departe: depărtați pe copii dela foc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depărtare s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
depărta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depărtez, 3 depărtează; conj. prez. 1 sg. să depărtez, 3 să depărteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
depărta (a ~) vb., ind. prez. 3 depărtează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depărta vb., ind. prez. 1 sg. depărtez, 3 sg. și pl. depărtează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEPĂRTARE s. 1. v. îndepărtare. 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanțare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvânt.) 4. v. distanță. 5. distanță, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stâlpi?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPĂRTARE s. 1. distanțare, îndepărtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanțare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvînt.) 4. (concr.) distanță, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 5. (concr.) distanță, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stîlpi?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Depărtare ≠ apropiere
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPĂRTA vb. 1. v. îndepărta. 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. v. spația. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se îndepărta, v. înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEPĂRTA vb. 1. a (se) distanța, a (se) îndepărta. (Se ~ unu de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. a distanța, a îndepărta, a rări, a spația, (înv.) a spaționa. (~ literele unui cuvînt.) 4. a elimina a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de pe o haină.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ cu violență de la sine.) 6. a se îndepărta, a se instrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Ne-am ~ de la subiect.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) depărta ≠ a (se) apropia
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEPĂRTARE. Subst. Depărtare, îndepărtare, distanță; distanțare, îndepărtare, rămînere în urmă. Abatere, deviere, deviație. Separare, izolare, despărțire, desprindere, despreunare (pop.), detașare. Risipire, împrăștiere, diseminare, răsfirare, rărire, rărit. Lungime, întindere, spațiu, interval; distanță mare, cale de o poștă, drum fără sfîrșit, cale lungă, distanță astronomică; zări îndepărtate; spațiu nesfîrșit, nesfîrșire., nesfîrșit. Sfîrșitul pămîntului, capătul lumii (pămîntului). Adj. Depărtat, îndepărtat, distant (rar); izolat, spațiat, rărit, detașat, despărțit, separat. Nesfîrșit, fără sfîrșit, infinit, interminabil. Vb. A fi departe, a fi la (mare) distanță, a sta departe. A se depărta, a se îndepărta, a se distanța. A pleca, a pleca în larg, a pleca la drum lung, a pleca peste nouă mări și nouă țări. A se separa, a se izola, a se despărți, a se despreuna (pop.), a se detașa. A se risipi, a se împrăștia, a se disemina, a se răsfira. A se abate, a devia. A se pierde în zare, a se pierde din vedere, a dispărea din fața ochilor, a se mistui în zare, a se topi ca noru-n zare. A depărta, a îndepărta, a ține la distanță. A abate, a devia. A separa, a izola, a despărți, a detașa; a risipi, a împrăștia. Adv. Departe, depărtișor (dim.), depărcior (reg.), în zare; de departe, din depărtare, din depărtări; în depărtare, la distanță; dincolo, acolo, aiurea; în lumea largă; la dracu-n praznic, unde a dus mutu iapa, peste (nouă) mări și (nouă) țări, la capătul pămîntului (lumii), la muma dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile, unde și-a pierdut dracul opincile. i V. dimensiune, dispariție, dispersare, fugă, lungime, separare.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) depărtarea mărește respectul – Tacit, „Annales”, I, 47. Scurgerea timpului face să crească prestigiul marilor personalități, țesând o aureolă în jurul lor și trecându-le în legendă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Maior e longinquo reverentia (lat. „Depărtarea sporește prestigiul” sau „De departe e mai mare respectul”) Tacit, Anale, (I, 47) – Istoricul latin vrea să spună prin aceste vorbe (devenite zicală), că oamenii sînt mai înclinați să-și arate admirația față de artiștii, savanții, descoperitorii, vitejii, de care îi despart veacurile, decît față de talentele timpului lor. Vorbele lui Tacit trebuie deci folosite pentru a atrage atenția asupra acestui adevăr. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
depărtare, depărtărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) depărta. DEX '09 DEX '98antonime: apropiere
- diferențiere Faptul de a fi departe. DLRLC
- Prietenia mea pentru Sevastița e una din acele simțiri pe care nici timpul, nici depărtarea n-au putut-o nimici. HOGAȘ, DR. II 139. DLRLC
-
- 1.1. Loc situat la mare distanță de vorbitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zi și noapte, depărtările vuiau sub cumpăna clopotelor. CAMILAR, T. 123. DLRLC
- Depărtările înalte, spre asfințit, în amurgul singuratic, stăteau cufundate într-o umbră viorie. SADOVEANU, O. V 441. DLRLC
- Bălcescu... scrutează cheiul portului, depărtarea. CAMIL PETRESCU, B. 217. DLRLC
- Cerul cenușiu plîngea ploaie măruntă și rece care învăluia depărtările și împăienjenea vederile. SANDU-ALDEA, D. N. 152. DLRLC
- În depărtare (sau depărtări) = într-un loc depărtat. DLRLCsinonime: departe
- Cînd e furtună-n depărtare La margini de-orizont răsare Un fulger alb. COȘBUC, P. I 82. DLRLC
- Nu căta în depărtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. DLRLC
- Au mers vestea-n depărtări Peste nouă țeri și mări! ALECSANDRI, P. II 179. DLRLC
-
-
-
- 2. Distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: distanță
- De-aș putea, cu dragostea mea, toată Depărtarea dintre noi s-o sfărm. PORUMBACU, A. 45. DLRLC
- Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el și noi depărtarea. SADOVEANU, V. F. 26. DLRLC
- De amîndouă părțile podului, la depărtări egale, între două șiraguri de salcîmi, erau două cantoane. C. PETRESCU, S. 39. DLRLC
- Muncea cu ziua, la o boieriță... peste trei dealuri depărtare. CAMILAR, N. I 214. DLRLC
- Are el în pădure, depărtare de-aici un ceas, două prisăci. SADOVEANU, Z. C. 34. DLRLC
- Rezemă [drugii] de casă la o depărtare de o palmă domnească unul de altul. ISPIRESCU, L. 59. DLRLC
- Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deodată, din cerul albastru, au ieșit doi vulturi, negri soli ai nopții din depărtare, de dincolo de razele culcate în amurg. ARGHEZI, P. T. 105. DLRLC
- Din depărtări Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
- Milescu începu o melodie ușoară, ce părea că vine din depărtările adînci ale notelor de jos. D. ZAMFIRESCU, R. 143. DLRLC
- Aerul, răsfirat în unde diafane subt arșița soarelui de veară, oglindește ierburile și bălăriile din depărtare. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
-
-
etimologie:
- depărta DEX '98 DEX '09
depărta, depărtezverb
- 1. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. DEX '09 DEX '98 DLRLCantonime: apropia
- Oamenii se depărtau cîte unul. CAMILAR, N. I 40. DLRLC
- Acuma s-a depărtat și mai tare, cu scaunul lui, de colțul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. DLRLC
- Se uită la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dînsul. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
- Biata fată... pornește în toată lumea, depărtîndu-se de casa părințască fără nici o nădejde de întoarcere! CREANGĂ, P. 286. DLRLC
-
- Neputința de a înțelege ce se petrece în sufletul și în corpul acelei ființe care se depărta de el, îl chinuia amar, pînă la disperare. BART, E. 216. DLRLC
-
-
- 2. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: distanța
- Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
- De-aș putea să-i depărtez pe toți de-acasă. ALECSANDRI, T. I 216. DLRLC
-
- Mi-a spus că-i pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. DLRLC
- Din locașul fericirii Pentru ce m-ai depărtat? ALECSANDRI, P. II 98. DLRLC
- Brazii că se legănau... Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- Putea ca să și-l închipuiască altfel de cum îl cunoscuse – sănătos în orice clipă – depărtînd însuși gîndul că un om ca el ar putea să se îmbolnăvească? MACEDONSKI, O. III 21. DLRLC
-
-
-
- Dar ia, să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
-
etimologie:
- departe DEX '98 DEX '09