16 definiții pentru culege

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Fig. A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ◊ Expr. Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ◊ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

culege [At: PRAV. 308 / Pzi: culeg / E: ml colligo, -ectum, -igere] 1 vt A strânge cereale, fructe, flori etc. Si: a aduna, a recolta. 2 vt A colecționa. 3 vt (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) de pe drumuri A ajuta pe cineva aflat în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. 4 vt (Pop) A ridica peștele prins în crâșnic. 5 vt(a) (Pfm; îe) Alege până ~ Exprimă faptul că, dacă ești prea pretențios, s-ar putea să rămâi cu partea cea mai proastă. 6 vr (Pfm; nob; d. oameni; îe) A se ~ pe acasă A se întoarce acasă. 7 vt A ridica de pe jos diferite obiecte, alegându-le dintre alte lucruri. 8 vt (Pfm; îe) A-și ~ măselele de pe jos A fi bătut bine. 9 vt (Trs; înv) A deduce. 10 (Tip) A așeza literele în culegar Si: a zețui.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduna, a strînge (cereale, fructe, flori etc., tăindu-le sau rupîndu-le). V. recolta. Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. ◊ Fig. Cine seamănă vînt culege furtună.Absol. Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. ◊ (Poetic) Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. ♦ Fig. A dobîndi. Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. 2. A strînge, a ridica ceva de pe jos. În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. 3. A aduna laolaltă, din diferite locuri; a colecționa. Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ◊ Absol. (În expr.) Alege pînă culege = alege mult, pînă ce i-o iau alții înainte, rămînîndu-i partea cea mai proastă. Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar, formînd rîndurile textului care urmează să fie imprimat; a zețui. Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. – Forme gramaticale: perf. s. culesei, part. cules.

A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. ~ pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. /<lat. colligere

culege v. 1. a strânge fructe, flori, legume; 2. a strânge bucatele câmpului; 3. a aduna, a strânge în genere: alege până culege. [Lat. COLLIGERE].

culég, -lés, a -lége v. tr. (lat. cólligo, -ígere, d. légere, a culege, a citi; it. cógliere, pv. colhir, fr. cueillir, sp. coger, pg. colher. V. aleg 3, colecțiune). Ĭaŭ de icĭ, de colo și pun la un loc, adun, strîng: a culege fructe, florĭ, scoĭcĭ. A culege via, a-ĭ lua struguriĭ. A ales pîn’a cules, a tot făcut mofturĭ alegînd pîn’a cules ceva prost. Zețuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 3 sg. culege, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm, m.m.c.p. 1 pl. culeseserăm; conj. prez. 1 sg. să culeg, 3 să culea; ger. culegând; part. cules

culege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 1 pl. culegem, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm; part. cules

culege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. culeg, 1 pl. culegem, perf. s. 1 sg. culesei, 1 pl. culeserăm; part. cules

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULEGE vb. 1. v. recolta. 2. a rupe. (A ~ câteva flori.) 3. v. ridica. 4. v. aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

CULEGE vb. 1. a aduna, a recolta, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.) 2. a rupe. (A ~ cîteva flori.) 3. a ridica, a strînge. (A ~ o hîrtie de jos.) 4. a aduna, a colecționa, a strînge. (~ folclor de pe teren.) 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (~ materialul de tipărit.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

culege (culeg, cules), vb.1. A strînge (se spune mai ales despre acțiunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecționa, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (În Trans.) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zețui. – Mr. culeg, megl. culegu. Lat. collĭgĕre (Diez, I, 132; Pușcariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); cf. it. cogliere, prov. colhir, fr. cueillir, cat. cullir, sp. coger, port. colher. Cf. și alege.Der. cules, s. n. (strînsul recoltei); culegător, s. m. (bărbat care adună recolta; zețar); culegătoreasă, s. f. (femeie care adună recolta); culegar (var. culegău), s. n. (instrument de metal în care zețarul aranjează literele). Din același cuvînt lat. provin, prin der. neologică din fr., colectă, s. f. și ceilalți der., cf. aici.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT

Tulit alter honores (lat. „Altul culege onoarea”) – emistih al lui Vergiliu. Vezi: Sic vos non vobis. LIT.

Ut sementem feceris, ita metes (lat. „Cum vei semăna, așa vei culege”) – Cicero a fost marele furnizor de proverbe al antichității romane, așa cum după Renaștere au fost Shakespeare pentru Anglia, Molière și La Fontaine pentru Franța. Dictonul citat se găsește în De oratore (Despre orator – II, 65, 361). Tradus în numeroase limbi, a devenit proverb universal. Noi spunem: ceea ce vei semăna, aceea vei secera – adică cum vei munci, așa vei dobîndi. LIT.

Intrare: culege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culege
  • culegere
  • cules
  • culesu‑
  • culegând
  • culegându‑
singular plural
  • culege
  • culegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culeg
(să)
  • culeg
  • culegeam
  • culesei
  • culesesem
a II-a (tu)
  • culegi
(să)
  • culegi
  • culegeai
  • culeseși
  • culeseseși
a III-a (el, ea)
  • culege
(să)
  • culea
  • culegea
  • culese
  • culesese
plural I (noi)
  • culegem
(să)
  • culegem
  • culegeam
  • culeserăm
  • culeseserăm
  • culesesem
a II-a (voi)
  • culegeți
(să)
  • culegeți
  • culegeați
  • culeserăți
  • culeseserăți
  • culeseseți
a III-a (ei, ele)
  • culeg
(să)
  • culea
  • culegeau
  • culeseră
  • culeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culege, culegverb

  • 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din treacăt, ici și colo, să culegi Sînziene cu tulpinele întregi. TOPÎRCEANU, B. 44. DLRLC
    • format_quote Culese în poale o mulțime de lăcrămioare. EMINESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. ALECSANDRI, T. I 249. DLRLC
    • format_quote Să crească pelin și iarbă, Puiculeana să culeagă. HODOȘ, P. P. 50. DLRLC
    • format_quote figurat Cine seamănă vânt culege furtună. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Rînduirăm pravilă și lege Că numai cine seamănă culege. DESLIU, G. 31. DLRLC
    • format_quote poetic Grădina ta atît de mult mi-e dragă, Sînt flori acolo, visurile mele, Și sufletului dat e să culeagă. GOGA, C. P. 127. DLRLC
    • 1.1. figurat Căpăta, dobândi, obține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Atacînd chestia cu multă ardoare, culege aplauze. CARAGIALE, S. U. 53. DLRLC
      • format_quote Din cărți culegi multă înțelepciune. CREANGĂ, A. 22. DLRLC
    • chat_bubble A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. DEX '09 DEX '98
  • 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ridica
    • format_quote În urmă servitoarea fără glas, cu pași de pîslă, închidea și mergea să culeagă hainele împrăștiate. C. PETRESCU, A. 355. DLRLC
    • format_quote Culege bolovani ca să te ucidă. SBIERA, P. 241. DLRLC
    • format_quote Își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
    • format_quote Mireasa se pleca... Și inelul culegea. ALECSANDRI, P. P. 177. DLRLC
  • 3. A aduna laolaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colecționa
    • format_quote Anticarul... Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. DLRLC
    • chat_bubble Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu gîndesc că tot om alege, om alege, pîn-om culege. CREANGĂ, P. 166. DLRLC
  • 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zețui
    • format_quote Cronica mea este deja culeasă, la tipografie. CARAGIALE, S. U. 77. DLRLC
    • 4.1. Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.