criminal², ~ă [At: CARAGEA, L. 89/6 / V: (îvp) cremen~, (reg) creamănar, cremenar, creminar, ~ar, (înv) ~ariu, creminariu, cremenariu, cremănariu, / Pl: ~re, (înv) ~nări, ~nar(i)uri / Pl: ~i, ~e și sn ~uri / E: fr criminel, lat criminalis] 1-6 smf, a (Om) vinovat de crimă (1-3) Si: criminalic (1-3), (înv) criminalist². 7-9 a Care constituie o crimă (1-3). 10-12 a De crimă (1-3). 13-15 a Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 sm (Îs) ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 a (Îs) Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).

criminal¹ sn [At: PRAVILA (1814), 8 / V: (reg) creamănar, cremen~, cremenar, creminar, ~mănar, ~ar, (înv) cremănariu, cremenariu, creminariu², ~ariu / Pl: ~i / E: ger Kriminal (gericht)] (îvp) 1 Judecătorie. 2 (Pex) Închisoare. 3 Casă de corecție. 4 Pedeapsă cu închisoarea.

CRIMINAL², -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I¹ 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.

CRIMINAL³, -Ă, criminali, -e, s. m. și f. Persoană care comite crime. Criminalul și-a mărturisit vina. ◊ Criminal de război = persoană care în timpul războiului s-a făcut vinovată de jefuirea și asasinarea populației civile și a prizonierilor sau care poartă răspunderea acestor crime.

CRIMINAL¹, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

CRIMINAL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

CRIMINAL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

CRIMINAL² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

CRIMINAL¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL.

2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș.

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

creamănar sm vz criminal

creamănariu sm vz criminal

cremenal, ~ă smf, a vz criminal

cremenar sn vz criminal

cremenariu sn vz criminal

creminar² sn vz criminal¹ corectat(ă)

creminariu² smf vz criminal²

creminariu¹ sn vz criminal¹ corectat(ă)

crimănar sm vz criminal

crimănariu sn vz criminal

criminar² sn vz criminal²

criminar¹ sn vz criminal¹

criminal¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminal² (tribunal, crimă, casă de corecție, închisoare) (înv., pop.) s. n., pl. criminaluri

criminal² (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. criminaluri

criminal¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; adj. f., s. f. criminală, pl. criminale

criminal adj. m., (persoană) s. m., pl. criminali; f. sg. criminală, pl. criminale

criminal (tribunal, închisoare) s. n., pl. criminaluri

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

CRIMINAL s., adj. 1. s., adj. asasin, omorîtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă.