6 definiții pentru criminal (tribunal, închisoare)

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

criminál2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri

criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).

Intrare: criminal (tribunal, închisoare)
criminal (tribunal, închisoare) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criminal criminalul
plural criminaluri criminalurile
genitiv-dativ singular criminal criminalului
plural criminaluri criminalurilor
vocativ singular
plural