6 definiții pentru criminal (tribunal, închisoare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

criminal1 sn [At: PRAVILA (1814), 8 / V: (reg) creamănar, cremen~, cremenar, creminar, ~mănar, ~ar, (înv) cremănariu, cremenariu, creminariu2, ~ariu / Pl: ~i / E: ger Kriminal (gericht)] (îvp) 1 Judecătorie. 2 (Pex) Închisoare. 3 Casă de corecție. 4 Pedeapsă cu închisoarea.

CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113.

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

criminál2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri

criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri

Intrare: criminal (tribunal, închisoare)
criminal3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • criminal
  • criminalul
  • criminalu‑
plural
  • criminaluri
  • criminalurile
genitiv-dativ singular
  • criminal
  • criminalului
plural
  • criminaluri
  • criminalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

criminal (tribunal, închisoare)

etimologie: