CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

controlor, ~oare [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 232 / V: (Trs; înv) ~ler, (Buc) ~toler / Pl: ~i, ~oare / E: fr contrôleur] 1 smf Persoană însărcinată cu efectuarea unui control (1) Si: (nob) contraltor. 2 sn Aparat automatizat destinat să controleze buna funcționare a unei instalații.

CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLOR, -OARE, controlori, -oare, s. m. și f. (Rar la f.) Funcționar însărcinat cu exercitarea unor operații de control. Controlor la C.F.R. ▭ Controlorul era nebărbierit, gras, unsuros, cu obrajii îmbujorați. DUMITRIU, N. 5.

CONTROLOR, -OARE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].

CONTROLOR, -OARE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)

CONTROLOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2) Aparat, adesea automatizat, care servește la controlarea modului de funcționare a unei mașini sau instalații. /<fr. contrôleur

controlor m. agent sau funcționar însărcinat a exercita un control.

*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.

controler² sm vz controlor

controlor al aerului s. m. Salariat al unui aeroport care controlează navigația aeriană ◊ „Autoritățile americane au decis [...] să supună cei 14000 de controlori ai aerului din S.U.A. la analize anuale pentru identificarea eventualilor consumatori de drog sau alcool.” R.l. 12 V 84 p. 8

controlor de trafic aerian s. m. Controlor al aerului ◊ „În nomenclatorul profesiilor și în statele de funcțiuni ei se numesc «controlori de trafic aerian».” R.l. 10 VII 81 p. 1 (cf. fr. contrôleur de la navigation aérienne)

controlor-încercător s. m. ◊ „Li se spune [...] controlori-încercători. Eu le-aș spune mai degrabă medici pentru mașini. Niște «medici» cu o pregătire complet deosebită: mecanic auto și șofer [...] La sfârșitul «consultației» se completează fișa tehnică a mașinii, se trece diagnosticul «bună» și șoferul-încercător își iscălește apăsat numele, «Dacia 1300», însoțită de fișa tehnică, ia drumul clienților.” R.l. 26 XII 71 p. 3 (din controlor + încercător)

controlor¹ (aparat) s. n., pl. controloare

controlor² (persoană) s. m., pl. controlori

controlor¹ (persoană) s. m., pl. controlori

controlor² (aparat) s. n., pl. controloare

controlor (aparat de control) s. n., pl. controloare

controlor (persoană) s. m., pl. controlori

controlor.

CONTROLOR DE TRAFIC AERIAN persoană calificată în urmărirea și dirijarea aeronavelor care participă la trafic.