opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRAMANDARE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda. – V. contramanda.

CONTRAMANDARE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda. – V. contramanda.

contramandare sf [At: CARAGIALE, O. VII, 32 / Pl: ~dări / E: contramanda] 1 Revocare a unui ordin, a unei hotărâri etc. 2 Renunțare la un plan, proiect, o vizită stabilite anterior. 3 (Cmr) Renunțare la o comandă dată.

CONTRAMANDARE, contramandări, s. f. Acțiunea de a contramanda; dispoziție prin care se revine asupra unei hotărîri. Rămîne să așteptați în cursul zilei de vineri o confirmare sau contramandare pe cale electrică. CARAGIALE, O. VII 32.

CONTRAMANDARE s.f. Acțiunea de a contramanda și rezultatul ei. [< contramanda].

CONTRAMANDA, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

CONTRAMANDA, contramandez, vb. I. Tranz. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre; a anula. ♦ A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. – Din fr. contremander.

contramanda vt [At: GHICA, S. 710 / Pzi: ~dez / E: fr contremander] 1A revoca un ordin, o dispoziție, o hotărâre Si: anula. 2 A renunța la un plan, proiect, o vizită etc. stabilite anterior. 3 (Cmr) A revoca o comandă dată.

CONTRAMANDA, contramandez, vb. I. Tranz. A. revoca un ordin, o dispoziție dată sau o hotărîre luată; a anula. Rogu-te, nu contramanda planul făcut și imediat anunță-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete. CARAGIALE, O. VII 40. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. În urma acelei depeșe a trebuit să contramandăm toate disposițiunile luate și să așteptăm sosirea doctorului Mandl. GHICA, S. A. 159.

CONTRAMANDA vb. I. tr. A revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. [Cf. fr. contremander].

CONTRAMANDA vb. tr. a revoca, a anula un ordin, o dispoziție dată. (< fr. contremander)

A CONTRAMANDA ~ez tranz. (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a infirma. /<fr. contremander

contramandà v. a revoca un ordin dat.

*contramandéz v. tr. (fr. contre-mander, d. contre, contra, și mander, a porunci. V. mandez). Revoc un ordin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contramandare s. f., g.-d. art. contramandării; pl. contramandări

contramandare s. f., g.-d. art. contramandării; pl. contramandări

contramandare s. f., g.-d. art. contramandării; pl. contramandări

contramanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contramandez, 3 contramandează; conj. prez. 1 sg. să contramandez, 3 să contramandeze

contramanda (a ~) vb., ind. prez. 3 contramandează

contramanda vb., ind. prez. 1 sg. contramandez, 3 sg. și pl. contramandează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRAMANDARE s. anulare, revocare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

CONTRAMANDARE s. anulare, revocare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

CONTRAMANDA vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

CONTRAMANDA vb. a anula, a revoca. (~ un ordin.)

Intrare: contramandare
contramandare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contramandare
  • contramandarea
plural
  • contramandări
  • contramandările
genitiv-dativ singular
  • contramandări
  • contramandării
plural
  • contramandări
  • contramandărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: contramanda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contramanda
  • contramandare
  • contramandat
  • contramandatu‑
  • contramandând
  • contramandându‑
 singular plural
  • contramandează
  • contramandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contramandez
 (să)
  • contramandez
  • contramandam
  • contramandai
  • contramandasem
a II-a (tu)
  • contramandezi
 (să)
  • contramandezi
  • contramandai
  • contramandași
  • contramandaseși
a III-a (el, ea)
  • contramandează
 (să)
  • contramandeze
  • contramanda
  • contramandă
  • contramandase
plural I (noi)
  • contramandăm
 (să)
  • contramandăm
  • contramandam
  • contramandarăm
  • contramandaserăm
  • contramandasem
a II-a (voi)
  • contramandați
 (să)
  • contramandați
  • contramandați
  • contramandarăți
  • contramandaserăți
  • contramandaseți
a III-a (ei, ele)
  • contramandează
 (să)
  • contramandeze
  • contramandau
  • contramandară
  • contramandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contramandare, contramandărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a contramanda. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: anulare revocare revocație
    • format_quote Rămîne să așteptați în cursul zilei de vineri o confirmare sau contramandare pe cale electrică. CARAGIALE, O. VII 32. DLRLC
etimologie:
  • vezi contramanda DEX '09 DEX '98 DN

contramanda, contramandezverb

  • 1. A revoca un ordin, o dispoziție sau o hotărâre. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aboli abroga anula infirma revoca
    • format_quote Rogu-te, nu contramanda planul făcut și imediat anunță-mă despre sosirea iubitului nostru oaspete. CARAGIALE, O. VII 40. DLRLC
    • format_quote Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. În urma acelei depeșe a trebuit să contramandăm toate dispozițiunile luate și să așteptăm sosirea doctorului Mandl. GHICA, S. A. 159. DLRLC
    • 1.1. A renunța la un proiect, la un plan, la o vizită etc. stabilite dinainte. DEX '09 DEX '98
      sinonime: renunța
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.