15 definiții pentru concorda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

concorda [At: HASDEU, I. C. 113 / Pzi: ~ord și (înv) ~dez / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.

CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.

CONCORDA vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

CONCORDA vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)

A CONCORDA pers. 3 concordă intranz. A fi în concordanță deplină; a se afla în armonie perfectă; a se potrivi; a se armoniza; a cadra; a se asorta. /<fr. concordér, lat. concordare

concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.

*concórd și -éz, a v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă, imperf. 3 pl. concordau; conj. prez. 3 să concorde (nefolosit la imper.)

concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă

concorda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. concordă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)

CONCORDA vb. a corespunde, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute ~ între ele.)

A concorda ≠ a discorda, a distona

Intrare: concorda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concorda
  • concordare
  • concordat
  • concordatu‑
  • concordând
  • concordându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • concordă
(să)
  • concorde
  • concorda
  • concordă
  • concordase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • concordă
(să)
  • concorde
  • concordau
  • concorda
  • concordaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concordaverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.