CAIET, caiete, s. n. 1. Fascicul de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice și de calitate, termenele, obligațiile și garanțiile privitoare la executarea și recepția unei lucrări, a unei mărfi. Caiet-program = program (de spectacol) sub formă de caiet (1). Caiet-catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet (1). 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). [Pr.: ca-iet] – După fr. cahier. Cf. pol. kajet.

caiet sn [At: NEGRUZZI, S. I, 7 / Pl: ~e / E: fr cahier cf pn kajet] 1 Fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, la desenat etc. Si: carnet, (înv) cărticică, condicuță, libret, fasciculă, (îrg) trătaj. 2 Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). 3 (Îs) ~ de sarcini Document care cuprinde condițiile tehnice de calitate, termenele și programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. 4 (Îs) ~-program Program (de spectacol) sub formă de caiet (1). 5 (Îs) ~-catalog Catalog de expoziție sub formă de caiet (1).

CAIET, caiete, s. n. 1. Fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de activitate). ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile tehnice, de calitate, termenele și programele de lucru etc. privitoare la executarea unei lucrări. Caiet program = program (de spectacol) sub formă de caiet(1). Caiet catalog = catalog de expoziție sub formă de caiet(1). [Pr.: ca-iet] – După fr. cahier. Cf. pol. kajet.

CAIET, caiete, s. n. Fascicul de foi de hîrtie legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. Caiet de note. Caiet de schițe. ▭ Iată-mă-s monitor pe banca a VII-a!... După ce-mi așezai cărțile și caietele în bancă, înaintai binișor capul și-mi număr ai supușii. VLAHUȚĂ, O. A. 381. Amețiți de limbe moarte, de planeți,de colbul școlii... Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri. EMINESCU, O. I 140. Am gătit caiete, condeie nouă... nimic n-am uitat. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Caiet de sarcini v. sarcină. ♦ Caiet cultural = publicație periodică cu scop cultural-educativ, cuprinzînd articole culturale, literare, artistice etc.

CAIET, caiete, s. n. 1. Teanc de foi de hîrtie, legate împreună, folosit la scris, la desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document care cuprinde condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzînd diverse studii, note, informații (dintr-un anumit domeniu de specialitate). Caiete filozofice. – După fr. cahier.

CAIET s.n. 1. Ansamblu de foi de hîrtie de un anumit format, legate împreună, servind pentru scris, desenat etc. ◊ Caiet de sarcini = document cuprinzînd condițiile pentru executarea unei lucrări. 2. Publicație periodică cuprinzînd diverse studii, note etc. dintr-un anumit domeniu de specialitate. [Pron. ca-iet. / < fr. cahier, cf. pol. kajet].

CAIET s. n. 1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc. ♦ ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție. 2. publicație periodică cu diverse studii, note etc. (după fr. cahier, pol. kajet)

CAIET ~e n. 1) Fascicul de foi de hârtie (albă) legate, folosit, mai ales, pentru scris sau pentru desenat. 2) Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note sau informații dintr-un anumit domeniu de activitate. ~e filozofice. [Sil. ca-iet] /<fr. cahier

caiet n. făscioară de mai multe foi de hârtie; caiet de sarcini, starea clauzelor și a condițiunilor unei adjudecări publice.

caĭét n., pl. e (pe cale polonă d. fr. cahier, din caern, cadern, lat. quaternio, pop. quaternum, adică „din patru foĭ”. V. carnet și cazarmă). Foĭ de hîrtie cusute la un loc ca să servească maĭ ales elevilor la scris orĭ la desemnat. Caĭet de sarcinĭ, clauzele impuse unuĭ adjudicatar. V. tartaj.

caiet-catalog s. n. Catalog de expoziție, sub formă de caiet ◊ „Cu acest prilej, Casa Scriitorilor a editat un elegant caiet-catalog cuprinzând: un comentariu plastic, reproduceri de lucrări expuse, poezii inedite, șapte portrete de G.P.” Gaz. lit. 9 II 67 p. 2. ◊ „Această apariție ne rememorează «caietul-catalog» editat cândva de revista «Secolul 20».” R.lit. 11 I 73 p. 26 (din caiet + catalog)

caiet-program s. n. Program (de spectacol) sub forma unui caiet ◊ „Pa canavaua unei farse-balet (de tip molieresc, se pretinde în caietul-program) s-a brodat un pretext de relaxare cu totul neașteptat de periferic.” Sc. 1 II 71 p. 2. ◊ „Am alcătuit caiete-program cu conținut mai general, în fiecare număr prezentând actori, regizori și scenografi.” I.B. 10 IV 74 p. 2. ◊ „A.P. cu gândul la un nou caiet-program al Teatrului «Nottara»” Săpt. 5 X 84 p. 4; v. și Cont. 24 XI 61 p. 4 (din caiet + program; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232; FC I 48, 65; DEX-S)

caiet s. n., pl. caiete

caiet s. n., pl. caiete

caiet s. n., pl. caiete

caiet

caiet, -te.

caiet-program (desp. -pro-gram) s. n., pl. caiete-program

caiet-program (-pro-gram) s. n., pl. caiete-program

CAIET s. 1. (Ban. și sudul Transilv.) propis, (Transilv.) tecă, (înv.) tartaj. (~ de școală.) 2. caiet de notițe v. maculator.

CAIET s. (Ban. și sudul Transilv.) propis, (Transilv.) tecă, (înv.) tartaj. (~ de școală.)

caiet (caiete), s. n. – 1. Fasciculă de foi legate, folosită la scris. – 2. Publicație periodică. Fr. cahier, cf. pol. kajet (Berneker 469); finala de la de cornet, bonnet.

CAHIERS ROUMAINS D’ÉTUDES LITTÉRAIRES, revistă de critică, estetică, istorie literară și literatură comparată, publicată de Editura Univers, în limba franceză. Apare trimestrial, la București, din 1973.