8 definiții pentru caiețel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAIEȚEL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el.

CAIEȚEL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el.

caiețel sn [At: DA / Pl: ~e / E: caiet + -el] 1-2 (Șhp) Caiet (1) (mic).

CAIEȚEL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet. Am cumpărat un caiețel pentru notițe.

CAIEȚEL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

caiețel s. n., pl. caiețele

Intrare: caiețel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiețel
  • caiețelul
  • caiețelu‑
plural
  • caiețele
  • caiețelele
genitiv-dativ singular
  • caiețel
  • caiețelului
plural
  • caiețele
  • caiețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

caiețel, caiețelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui caiet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am cumpărat un caiețel pentru notițe. DLRLC
etimologie:
  • Caiet + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.