2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUIMAC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.
BUIMAC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buimac, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~aci, ~ace /E: nct] Amețit de somn (sau de beție, de frică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buimac, -ă adj. (pop.; despre ființe) Care este amețit (de somn, de beție, de frică etc.), zăpăcit, năuc; (pop.) buimăcit, buimatic. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc (CR.). • pl. -ci, -ce. /cf. sl. veche боуи „sălbatic”, боуꙗкъ „nebun”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
buimăci vb. IV. refl., tr. (pop.) A deveni sau a face să devină buimac; a (se) năuci, a (se) zăpăci. Portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.). • prez.ind. -esc. /buimac + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUIMAC, -Ă, buimaci, -e, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Amețit (De somn, de beție, de frică, de admirație etc.); zăpăcit, uluit, năuc. A doua zi se trezi buimac, cu gura arsă, o durere tăioasă la tîmple și o greutate pe inimă. BART, E. 213. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. 98. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc. CREANGĂ, A. 113. ◊ (Determinat prin «de cap») Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmbiat. CREANGĂ, P. 145. ◊ Fig; Ce țărm stîncos, ce gînd buimac! LESNEA, C. D. 23. Umbre aleargă buimace pe geamuri brumate. TOMA, V. 397.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUIMAC, -Ă, buimaci, -e, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUIMAC ~că (~ci, ~ce) (despre persoane) Care și-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza somnului, băuturii, fricii etc.); năuc; zăpăcit; bezmetic. [Sil. bui-mac] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE BUIMĂCI mă ~esc intranz. A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A BUIMĂCI ~esc tranz. A face să se buimăcească; a zăpăci; a năuci; a ului. /Din buimac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buimac a. amețit, zăpăcit, năuc: era buimac de cap de atâta umblet CR. [Cf. slav. BUĬ, sălbatic].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buĭmác, -ă adj. (turc. buĭumak, osm. búĭúmak, a crește mare, d. buĭ, büyúk, mare, adică „crescut buĭac”, după cum se zice „mere nebune” adică „foarte marĭ”. V. buĭac). Fam. Amețit, zăpăcit, năuc: buĭmac de somn, de groază.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buimac adj. m., pl. buimaci; f. buimacă, pl. buimace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, 3 sg. buimăcește, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să buimăcesc, 3 să buimăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buimac adj. m., pl. buimaci; f. buimacă, pl. buimace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buimac adj. m., pl. buimaci; f. sg. buimacă, pl. buimace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
buimăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. buimăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUIMAC adj. 1. amețit, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit, (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. v. zăpăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bâigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUIMAC adj. 1. amețit, buimăcit, năuc, năucit, tîmpit, zăpăcit, (pop.) bîiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) 2. aiurit, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, zăpăcit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăștiat. (Ce om ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUIMĂCI vb. a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Buimac ≠ dezmeticit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se buimăci ≠ a se dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A buimăci ≠ a dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
buimac (buimacă), adj. – Tulburat, amețit, năuc. Origine necunoscută. Legat fără îndoială de bui și buiac, chiar dacă lipsește etimonul exact (Cihac, II, 31). Este puțin probabilă ipoteza lui Scriban, întemeiată pe tc. buyunmak „a crește”. – Der. buimăci, vb. (a zăpăci, a ameți, a tulbura); buimăceală, s. f. (năuceală, stupoare); buimăcie, s. f. (rar, năuceală); buimatec, adj. (rar, năuc, prostit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
buimac, buimacăadjectiv
- 1. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A doua zi se trezi buimac, cu gura arsă, o durere tăioasă la tîmple și o greutate pe inimă. BART, E. 213. DLRLC
- Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. 98. DLRLC
- Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezînd că-i foc. CREANGĂ, A. 113. DLRLC
- Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmblat. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
- Ce țărm stîncos, ce gînd buimac! LESNEA, C. D. 23. DLRLC
- Umbre aleargă buimace pe geamuri brumate. TOMA, C. V. 397. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
buimăci, buimăcescverb
- 1. A deveni sau a face să devină buimac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. DLRLC
- Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. DLRLC
- Oastea... începu a se buimăci și a se da înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. DLRLC
- Vestea neașteptată l-a buimăcit. DLRLC
-
etimologie:
- buimac DEX '09 DEX '98