bucolic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: lat bucolicus] 1 a Care este specific vieții pastorale idilice. 2 a (Pex) Rustic. 3 sf Poem pastoral Cf eglogă, idilă,

bucolic, -ă s.f., adj. 1 s.f. (lit.) Mic poem pastoral, care reflectă în mod idilic viața de la țară; eglogă, idilă. Bucolicele lui Vergiliu. 2 adj. (în vers. greco-latină; despre cezură) Care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. 3 adj. Care este caracteristic vieții pastorale, care ține de viața păstorilor. Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă (BOGZA). ♦ Care se referă la viața de la țară văzută în mod idilic. Scriitorul a prezentat viața bucolică de la bunici. • pl. -ci, -ce. /<fr. bucolique, germ. bukolisch, lat. būcŏlĭcus, -a, -um; cf. gr. βουκολικός <βουκόλος „văcar, boar”.

*BUCOLIC I. adj. Pastoral, privitor la viața ciobănească. II. BUCOLICE sf. pl. ✒️ Poezii pastorale [fr.].

BUCOLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. Poezie bucolică. ▭ Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. Bucolica undă adoarme în tihna de sălcii pletoase. MACEDONSKI, O. I 79.

BUCOLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).

BUCOLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, cîmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].

BUCOLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)

BUCOLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viața de la țară; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj ~. Poezie ~că. /<fr. bucolique, lat. bucolica

bucolic a. 1. pastoral ce ține de vieața păstorilor: poemă bucolică; 2. pl. poezii pastorale: Bucolicele lui Virgiliu.

*bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.

bucolic adj. m., pl. bucolici; f. bucolică, pl. bucolice

bucolic adj. m., pl. bucolici; f. bucolică, pl. bucolice

bucolic adj. m., pl. bucolici; f. sg. bucolică, pl. bucolice

BUCOLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)

BUCOLIC adj. idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)