Definiția cu ID-ul 1271386:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucolic, -ă s.f., adj. 1 s.f. (lit.) Mic poem pastoral, care reflectă în mod idilic viața de la țară; eglogă, idilă. Bucolicele lui Vergiliu. 2 adj. (în vers. greco-latină; despre cezură) Care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. 3 adj. Care este caracteristic vieții pastorale, care ține de viața păstorilor. Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă (BOGZA). ♦ Care se referă la viața de la țară văzută în mod idilic. Scriitorul a prezentat viața bucolică de la bunici. • pl. -ci, -ce. /<fr. bucolique, germ. bukolisch, lat. būcŏlĭcus, -a, -um; cf. gr. βουκολικός <βουκόλος „văcar, boar”.