opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: ~tez / E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).

bonita vb. I tr. (econ.) A stabili valoarea economică a unui bun. • prezind. -ez. /de la bonitate, prin derivare regresivă.

bonită sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr bonite] Specie de pește din care face parte tonul.

bonită s.f. (iht.) Specie de pești din Marea Mediterană, din care face parte tonul (Thunnus thynnis). • pl. -e. /<fr. bonite; cf. sp. bonito.

BONITĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite].

BONITĂ s. f. specie de pești: tonul. (< fr. bonite)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bonită s. f., pl. bonite

Intrare: bonita
bonita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bonită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonită
  • bonita
plural
  • bonite
  • bonitele
genitiv-dativ singular
  • bonite
  • bonitei
plural
  • bonite
  • bonitelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonită, bonitesubstantiv feminin

  • 1. Specie de pește din care face parte tonul. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.