2 definiții pentru bonita

Explicative DEX

bonita vt [At: ENC. AGR. / Pzi: ~tez / E: ns cf bonitate] A determina valoarea economică a unui bun din gospodărie (mai ales capacitatea agricolă a solului).

bonita vb. I tr. (econ.) A stabili valoarea economică a unui bun. • prez.ind. -ez. /de la bonitate, prin derivare regresivă.

Intrare: bonita
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bonita
  • bonitare
  • bonitat
  • bonitatu‑
  • bonitând
  • bonitându‑
singular plural
  • bonitea
  • bonitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bonitez
(să)
  • bonitez
  • bonitam
  • bonitai
  • bonitasem
a II-a (tu)
  • bonitezi
(să)
  • bonitezi
  • bonitai
  • bonitași
  • bonitaseși
a III-a (el, ea)
  • bonitea
(să)
  • boniteze
  • bonita
  • bonită
  • bonitase
plural I (noi)
  • bonităm
(să)
  • bonităm
  • bonitam
  • bonitarăm
  • bonitaserăm
  • bonitasem
a II-a (voi)
  • bonitați
(să)
  • bonitați
  • bonitați
  • bonitarăți
  • bonitaserăți
  • bonitaseți
a III-a (ei, ele)
  • bonitea
(să)
  • boniteze
  • bonitau
  • bonita
  • bonitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonita, bonitezverb

  • 1. economie A stabili valoarea economică a unui bun. MDA2 DEXI
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bonita” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1