BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

BELITĂ s. f. Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

belieță sf vz beliță^[1] block

belit², ~ă [At: GOROVEI, C. 73 / Pl: ~iți, ~e / E: beli] 1 a Jupuit. 2 a (Fig; d. cai) Prăpădit. 3 s Mârțoagă. 4 a (D. ochi) Bulbucat.

belită sf [At: LTR / E: fr bellite] Exploziv de siguranță folosit în minele de cărbuni.

belit, -ă adj. (pop.) 1 Care a fost jupuit, lovit, rănit. Genunchi belit. ♦ Fig. jigărit, prăpădit. 2 (despre ochi) Bulbucat. • pl. -ți, -te. /v. beli.

belită s.f. Exploziv de siguranță, folosit în minele de cărbuni. • pl. -e. /<fr. bellite.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit²; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.

BELITĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Mai ales despre animale); jupuit; fig. (regional) prăpădit, jigărit. Toată noaptea mă certai Cu niște voinici din plai, Pe niște beliți de cai. TEODORESCU, P. P. 299.

BELITĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni.

BELIT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit; fig. jigărit. – V. beli.

BELITĂ s. f. Exploziv întrebuințat în minele de cărbuni. – Fr. bellite.

BELITĂ s.f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. [< fr. bellite].

BELITĂ s. f. exploziv de siguranță în minele de cărbuni. (< fr. bellite)

belită (exploziv) s. f., g.-d. art. belitei

belită (exploziv) s. f., g.-d. art. belitei

belită (exploziv) s. f.

BELIT adj. v. bulbucat, căscat, holbat, jupuit, mare, mărit, umflat, zgâit.

belit adj. v. BULBUCAT. CĂSCAT. HOLBAT. JUPUIT. MARE. MĂRIT. UMFLAT. ZGÎIT.

beliță, belițe, s.f. (reg.) oaie albă.

belit, -ă, beliți, -te, adj. Jupuit, curățat. – Din beli.

belit, -ă, beliți, -te, adj. – Jupuit, curățat. – Din beli.