AUTENTIFICARE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

autentificare sf [At: ȘINCAI, HR. III, 235 / V: (îvr) ~tic~ / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: autentifica] 1 Dare a caracterului autentic Si: (rar) autentificat¹ (1), autentificație (1). 2 Legalizare. 3 Procedură juridică de autentificare (2) a actelor Si: (rar) autentificat¹ (3), autentificație (3). 4 (Ccr) Totalitate a ștampilelor, peceților și mențiunilor scrise care dau unui act caracterul de autenticitate Si: (rar) autentificat¹ (4), autentificație (4).

AUTENTIFICARE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica. [Pr.: a-u-] – V. autentifica.

AUTENTIFICARE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica; întărire, învestire cu forme legale. V. legalizare. Autentificarea unui act. ♦ Procedură juridică prin care se autentifică un act. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTIFICARE, autentificări, s. f. Acțiunea de a autentifica. [Pr.: a-u-]

AUTENTIFICARE s.f. Acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificație. [< autentifica].

autentica v vz autentifica

autenticare sf vz autentificare

autentifica vtr [At: ȘINCAI, HR. I, 359/6 / V: (îrg) ~tica / P: a-u~ / Pzi: autentific / E: fr autentifier] 1 A face să devină autentic. 2 A legaliza.

*AUTENTIFICA (-fic) vb. tr. ⚖️ A întări un act, a-l învesti cu toate formele legale [după germ. authentifizieren].

AUTENTIFICA, autentific, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte) A garanta ca autentic, a întări, a învesti cu formele legale. V. legaliza. Autentific o copie a certificatului de căsătorie. – Pronunțat: a-u-.

AUTENTIFICA, autentific, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

AUTENTIFICA vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron. a-u-, p. i. autentific. / cf. fr. authentifier, germ. authentifizieren].

AUTENTIFICA vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr. authentifier)

A AUTENTIFICA autentific tranz. (acte, scrisori, semnături) A califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza. /<fr. authentifier, germ. authentifizieren

autentificà v. a legaliza.

*autentífic, a -á v. tr. (d. autentic și -fic ca’n modific; fr. authentiquer, germ. authentifizieren). Fac autentic, legalizez.

autentificare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autentificării; pl. autentificări

autentificare (a-u-) s. f., g.-d. art. autentificării; pl. autentificări

autentificare s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autentificării; pl. autentificări

autentifica (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. autentific, 2 sg. autentifici, 3 autentifică; conj. prez. 1 sg. să autentific, 3 să autentifice

autentifica (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autentifică

autentifica vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autentific, 3 sg. și pl. autentifică

autentifica (ind. prez. 3 sg. și pl. autentifică)

AUTENTIFICARE s. v. legalizare.

AUTENTIFICARE s. (JUR.) întărire, legalizare. (~ unui act.)

AUTENTIFICA vb. v. legaliza.

AUTENTIFICA vb. (JUR.) a întări, a legaliza, (înv.) a protocoli. (~ un act.)