AULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor etc. 2. (În Evul Mediu) Curte princiară. [Pr: a-u-] – Din lat. aula.

aulă sf [At: DA / Pl: ~le / E: lat aula] 1 (Ant) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2 (Înv) Curte domnească sau împărătească. 3 Sală mare de festivități (mai ales în incinta unei școli superioare).

*AULĂ (pl. -le) sf. Sală mare într’o Universitate, într’o instituțiune de cultură, destinată mai mult solemnităților [lat.].

AULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.

AULĂ, aide, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică (mai ales într-un institut de învățămînt superior), destinată festivităților. Aula universității. 2. (În orînduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. – Pronunțat: a-u-. – Accentuat și: (rar) aulă.

AULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orînduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.

AULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățămînt). 3. (În orînduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

AULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)

AULĂ ~e f. Sală mare într-o instituție de cultură sau de învățământ. ~a universității. [Sil. a-u-] /<lat. aula, germ. Aula

aulă f. sală mare pentru solemnități: aula Universității.

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într’o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.

aulă (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. aulei; pl. aule

aulă (a-u-) s. f., g.-d. art. aulei; pl. aule

aulă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. aulei; pl. aule

aulă (3 sil.)

aulă, -le.

AULĂ s. v. curte, palat.

aulă s. v. CURTE. PALAT.