AULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățămînt). 3. (În orînduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].