24 de definiții pentru șiac

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIAC, (2) șiace, s. n. 1. Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2. Sortiment de șiac (1). [Pl. și: șiacuriVar.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

șiac sn [At: ASACHI, S. L. I, 170 / V: (reg) șai~, șaiag, șăi~, șăiag, șei~, șeiag, ~ag / Pl: ~ace și ~uri / E: tc șayak] 1 Postav aspru (din lână țigaie, de culoare închisă), țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. 2 (Pex) Haină confecționată din șiac (1).

ȘIAC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri.Var.: (reg.) șeiac s. n.] – Din tc. șayak.

ȘIAC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiac (I. IONESCU, D. 192), șăiac (GANE, N. III 29), șaiag (ALECSANDRI, P. III 589), șeiac (CREANGĂ, P. 110) s. n.

ȘIAC ~uri n. înv. 1) Țesătură aspră din lână, din care se confecționează haine bărbătești de iarnă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Haină confecționată dintr-o astfel de țesătură. [Sil.: și-ac; Pl. și: șiace] /< turc. șayak

ȘEIAC s. n. v. șiac.

saiac[1] sn vz șiac

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

șăiac n. Mold. varietate de aba, făcută de maici din lâna roșie a țigăilor, servind mai ales pentru haine călugărești: șăiacul poate fi negru, sur sau cafeniu. [Turc. ȘAIAK, un fel de serjă].

șaĭác (vechĭ) și șiĭác (scris și șiác), n., pl. urĭ (turc. șaĭak, sîrb. sajak, bg. šaek). Un fel de postav călugăresc negru, cafeniŭ saŭ sur făcut din lînă țigaĭe. V. aba.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!șiac s. n., (sorturi) pl. șiacuri (desp. și-a-)

șiac s. n., (sorturi) pl. șiace/șiacuri

șiac s. n.,(sorturi) pl. șiace/șiacuri

Intrare: șiac
șiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiac
  • șiacul
  • șiacu‑
plural
  • șiace
  • șiacele
genitiv-dativ singular
  • șiac
  • șiacului
plural
  • șiace
  • șiacelor
vocativ singular
plural
șaiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiac
  • șaiacul
  • șaiacu‑
plural
  • șaiace
  • șaiacele
genitiv-dativ singular
  • șaiac
  • șaiacului
plural
  • șaiace
  • șaiacelor
vocativ singular
plural
șiag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șeiag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șăiag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șaiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiac
  • șaiacul
  • șaiacu‑
plural
  • șaiacuri
  • șaiacurile
genitiv-dativ singular
  • șaiac
  • șaiacului
plural
  • șaiacuri
  • șaiacurilor
vocativ singular
plural
șaiag1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiag
  • șaiagul
  • șaiagu‑
plural
  • șaiage
  • șaiagele
genitiv-dativ singular
  • șaiag
  • șaiagului
plural
  • șaiage
  • șaiagelor
vocativ singular
plural
șaiag2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șaiag
  • șaiagul
  • șaiagu‑
plural
  • șaiaguri
  • șaiagurile
genitiv-dativ singular
  • șaiag
  • șaiagului
plural
  • șaiaguri
  • șaiagurilor
vocativ singular
plural
șiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șiac
  • șiacul
  • șiacu‑
plural
  • șiacuri
  • șiacurile
genitiv-dativ singular
  • șiac
  • șiacului
plural
  • șiacuri
  • șiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeiac
  • șeiacul
  • șeiacu‑
plural
  • șeiacuri
  • șeiacurile
genitiv-dativ singular
  • șeiac
  • șeiacului
plural
  • șeiacuri
  • șeiacurilor
vocativ singular
plural
șeiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeiac
  • șeiacul
  • șeiacu‑
plural
  • șeiace
  • șeiacele
genitiv-dativ singular
  • șeiac
  • șeiacului
plural
  • șeiace
  • șeiacelor
vocativ singular
plural
șăiac1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăiac
  • șăiacul
  • șăiacu‑
plural
  • șăiace
  • șăiacele
genitiv-dativ singular
  • șăiac
  • șăiacului
plural
  • șăiace
  • șăiacelor
vocativ singular
plural
șăiac2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăiac
  • șăiacul
  • șăiacu‑
plural
  • șăiacuri
  • șăiacurile
genitiv-dativ singular
  • șăiac
  • șăiacului
plural
  • șăiacuri
  • șăiacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șiac, șiacesubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Postav aspru din lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De sub comanacul de șiac, vîrît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. DLRLC
    • format_quote Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. DLRLC
    • format_quote Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48. DLRLC
  • 2. Sortiment de șiac (1.). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.