ȘIAC, șiacuri, s. n. Postav aspru de lînă de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. De sub comanacul de șiac, virît pe urechi, pletele-i coboară încă negre. GALACTION, O. I 204. Un comanac nou, îmbrăcat în șiac cafeniu. HOGAȘ, M. N. 138. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru. EMINESCU, N. 48.- Variante: șaiac (I. IONESCU, D. 192), șăiac (GANE, N. III 29), șaiag (ALECSANDRI, P. III 589), șeiac (CREANGĂ, P. 110) s. n.