12 definiții pentru îndârji
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDÂRJI, îndârjesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. – În + dârz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îndârji [At: BIBLIA (1688) 3802/12 / Pzi: ~jesc / E: în- + dârz] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni dârz. 3-4 vtr (A determina pe cineva să persiste sau) a persista în ceva. 5-6 vr A manifesta (ostilitate sau) furie. 7-8 vtr (Rar) A (se) încorda (3-4). 9 vr (Reg) A se îngrășa peste măsură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNDÂRJI ~esc tranz. rar (persoane) A face să se îndârjească. /în + dârz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNDÂRJI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu dârzenie sporită; a deveni mai dârz; a se înverșuna. 2) fam. A se supăra foarte tare; a-și ieși din sărite; a se înfuria. 3) (despre lupte) A deveni mai dârz; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se încrâncena. /în + dârz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îndârjì v. Mold. a (se) face dârz: în ce te bizui de te îndârjești așa? CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNDÎRJI, îndîrjesc, vb. IV. Refl. A deveni dîrz, a stărui cu încăpățînare; a rezista, a se înverșuna, a se înfuria, a se întărîta. Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. ◊ Tranz. S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îndîrjésc v. tr. (d. dîrz, pl. jĭ). Fac dîrz. V. refl. Mă fac dîrz, prind curaj, mă înfuriĭ: s’a îndîrjit la luptă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, 3 sg. îndârjește, imperf. 1 îndârjeam; conj. prez. 1 sg. să îndârjesc, 3 să îndârjească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îndârji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 să îndârjească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îndârji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndârjesc, imperf. 3 sg. îndârjea; conj. prez. 3 sg. și pl. îndârjească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNDÂRJI vb. 1. v. înverșuna. 2. v. înfuria. 3. v. încăpățâna. 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. v. înteți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNDÎRJI vb. 1. a se înverșuna, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătîngi. (De ce te ~ așa?) 2. a (se) înfuria, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai ~.) 3. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susțină că...) 4. a se înteți, a se înverșuna. (Disputa s-a ~.) 5. a crește, a (se) înteți, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta s-a ~ în intensitate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
îndârji, îndârjescverb
- 1. A deveni sau a face să devină dârz, a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva; a (se) înverșuna, a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mitrea s-a oprit, îndîrjindu-se și privindu-l pe nea Ghiță de sus. SADOVEANU, M. C. 29. DLRLC
- În ce te bizui, de te îndîrjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. DLRLC
- S-o îndîrjesc Dezvelindu-mi către dînsa gîndul tot, s-o hotărăsc Să n-amîne nici o clipă. DAVILA, V. V. 150. DLRLC
- Dulceața cuvintelor și politica... îndîrjiră mai mult la obrăznicie pe filozoful nostru. GORJAN, H. IV 62. DLRLC
-
etimologie:
- În + dârz DEX '98 DEX '09