opțiuni
  • info

9 definiții pentru închinătoare (pers.)

Explicative DEX

ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. – Închina + suf. -ător.

ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii; p. ext. credincios. ◊ (Înv.) Adorator, admirator. – Închina + suf. -ător.

închinător, ~oare [At: ȘEZ. V, 145 / Pl: ~i, ~oare / E: închina + -(ă)tor] 1 a (D. zile) În care credincioșii se roagă. 2-3 sf (Loc de) rugăciune. 4-5 smf, a (Persoană) care își face rugăciunea. 6-7 smf, a (Persoană) care își face semnul crucii. 8 smf (Pex) Credincios. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care admiră pe cineva. 11 sm (Om) Șoim (Falco tinnunculus).

ÎNCHINĂTOR, -OARE, închinători, -oare, s. m. și f. Persoană care își face semnul crucii, care se roagă, se închină; p. ext. credincios. Părinții monahi deschiseseră sicriul cu moaștele, așezîndu-se... de strajă, ca să pri- vegheze trecerea... închinătorilor și să primească daniile. SADOVEANU, Z. C. 206. Sfînta Sofia, prefăcută în geamie... în fața noilor ei închinători. GALACTION, O. I 222. Pe fiece an vin închinători, de la două mii pînă la trei mii oameni. BOLINTINEANU, O. 297. ♦ (Învechit) Adorator, admiraror. Umilit închinător al marelui nostru istoric. ODOBESCU, S. III 526.

ÎNCHINĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival rar (despre persoane) Care se închină (unei divinități). /a închina + suf. ~ător

Ortografice DOOM

închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare

închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare

închinătoare s. f., g.-d. art. închinătoarei; pl. închinătoare

Sinonime

ÎNCHINĂTOR s. v. admirator.

închinător s. v. ADMIRATOR.

Intrare: închinătoare (pers.)
închinătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închinătoare
  • ‑nchinătoare
  • închinătoarea
  • ‑nchinătoarea
plural
  • închinătoare
  • ‑nchinătoare
  • închinătoarele
  • ‑nchinătoarele
genitiv-dativ singular
  • închinătoare
  • ‑nchinătoare
  • închinătoarei
  • ‑nchinătoarei
plural
  • închinătoare
  • ‑nchinătoare
  • închinătoarelor
  • ‑nchinătoarelor
vocativ singular
  • închinătoare
  • ‑nchinătoare
  • închinătoareo
  • ‑nchinătoareo
plural
  • închinătoarelor
  • ‑nchinătoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închinător, închinătorisubstantiv masculin
închinătoare, închinătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Credincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: credincios
      • format_quote Părinții monahi deschiseseră sicriul cu moaștele, așezîndu-se... de strajă, ca să privegheze trecerea... închinătorilor și să primească daniile. SADOVEANU, Z. C. 206. DLRLC
      • format_quote Sfînta Sofia, prefăcută în geamie... în fața noilor ei închinători. GALACTION, O. I 222. DLRLC
      • format_quote Pe fiece an vin închinători, de la două mii pînă la trei mii oameni. BOLINTINEANU, O. 297. DLRLC
    • 1.2. învechit Admirator, adorator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: admirator adorator
      • format_quote Umilit închinător al marelui nostru istoric. ODOBESCU, S. III 526. DLRLC
etimologie:
  • Închina + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.